Domnule Antonescu, stimati colegi,
Iatã cum le potriveste Dumnezeu ! În urmã cu ani, trei tineri pãrãseau bãncile facultãtii si veneau, toti, în locuri diferite, stagiari în judetul Vaslui. Cei trei, prin voia sortii, sunt astãzi, în fata dumneavoastrã, la acest prezidiu: Crin Antonescu, Marian Petrache si Corneliu Bichinet. Eu adicã…(aplauze). Întâi vreau sã-l felicit pe Domnul Stavarache, primarul Bacãului, organizatorul si amfitrionul acestei întâlniri. Bravo Stavarache ! Esti bun… Hai sã nu exagerez, bun spre bunisor… (aplauze, veselie în salã ).
Domnule Petrache, e bine cã, dupã întâlnirea de la Bucuresti, întâlnire ce a avut loc acum douã sãptãmâni, ati si pornit pe teren, fiind acum în opozitie, aveti timp mai mult pentru întâlnirile cu oamenii din judete… (aplauze). Domnule Antonescu, am urmãrit si eu emisiunea cu Gâdea. A fost bunã, iar eu m-am decis. Gata ! Vã votez…(Sala aplaudã si râde). Am vãzut cu totii un Antonescu lucid, echilibrat si stãpân pe sine. Ce sã zic ? Am senzatia cã uneori vorbiti aproape mai bine decât mine…! (Antonescu : – Asta nu-i posibil…) (Sala este cuceritã). Dragi prieteni, l-am vãzut pe Antonescu demisionând de la sefia Senatului. Foarte bine ! Decât sã fiti dat afarã ca Domnul Geoanã, m-ai bine v-ati dat singur. Dacã-mi permiteti un sfat ? Nu vã certati ireparabil cu Domnul Ponta, cã tot împreunã, în timp, o sã colaborati. Stiti cum e în politicã… (Antonescu: – Bãnuiesc…!) (Aplauze). repet, domnule Presedinte. Nu vã certati iremediabil cu Ponta, care, orice-ar fi rãmâne ginerele socrului sãu…! (Aplauze). Eu l-am cunoscut pe tata-socru, când eram parlamentar…Poate stiti, stimati colegi cã, cel ce vã vorbeste a fost si este vicepresedinte de judet, un mandat presedinte si unul senator. Dacã nu stiti, aflati acum. Domnule Antonescu, n-am stiut eu bine engleza, cã nu rãmâneam eu senator…! (Sala râde în hohote, Antonescu dã un rãspuns în englezã, dar mesajul se pierde în ropote de aplauze).
Râdeti, nu ?! Ei bine, tineti minte aceastã zi, pentru cã, la anul pe vremea aceasta eu o sã fiu un om mare în România. Mã voi opri la consilier prezidential, dupã care, la bãtrânete, am sã mã retrag prefect…! (veselie si la prezidiu, si în salã ). Cer Domnule Presedinte, sã curmati nemilos certurile dintre parlamentarii judetelor, din toate judetele României, altii fiind adversarii nostri, acum, la europarlamentare si la confruntarea din toamnã. Atentie, Domnule Antonescu la problemele reale ale tãrii, deoarece oamenii o duc greu, greu de tot si s-au sãturat de politicieni si de minciunã…! (Aplauze îndelungate).
Domnule Presedinte, închei prin a vã sugera sã fiti mai atenti cu parazitii si alpinistii politici, camarila sau curtenii, cei care, la greu vã vor pãrãsi primii, asa cum le stã bine fripturistilor nationali si judeteni. (Sala fierbe…). Am vãzut cã, de la o vreme vã cam laudã si vã dã târcoale Doamna Udrea. Mare atentie. Când o face aceastã duduie douã fente din popou si se va repezi în niste organe ale dumneavoastrã, pe care nu le mai nominalizez aici, sunteti mort ! Definitiv…! ( Aplauze…). Întrebati-o pe distinsa doamnã cam în felul urmãtor : „Cum as face, dragã Nutã, Ca sã-ti pun mâna la…gurã ? Ei, nu vã gânditi la prostii ! Vã doresc succes si sãnãtate la toti !
CORNELIU BICHINET
