Senzational!
Nu se va sti niciodatã cum ar fi decurs viata socialã a Vasluiului dacã n-ar fi apãrut pe firmament dom’ prof. dr. Cutare marele om de stiintã de reputatie vasluianã (basca trei sferturi din Gura Bustei si aproape douãzeci de case din Muntenii de Jos) care nu are altã ambitie decât sã rupã gura târgului cu descoperirile sale pe care (doar în parte) le publicã într-o amãrâtã de fituicã extrem de coloratã si anostã. Dar asta nu impieteazã de fel avântul curat proletar al susnumitului prof. dr. ce are ca model o ilustrã înaintasã care tot asa de isteatã era si avea titlul de prof. dr. docent, savantã de reputatie internationalã dar care desi chimistã a murit intoxicatã cu plumb la Târgoviste în 1989.
A rãmas cicã el ca sã continue cercetãrile de savant mai departe fiindcã de când e lumea, lume se stie cã titlul de doctor într-o stiintã presupune cã esti savant în ramura respectivã. Nu a descoperit ceva în materie de codoi (CO2) ca renumita savantã dar s-a remarcat mai anii trecuti în cercetarea fenomenului VMMDDC, fenomen la care a adus contributii importante sperând ca în felul acesta sã ia Premiul Nobel la zootehnie. Cum, adicã nu este asemenea premiu? Pãi se poate? Stati numai sã aparã tipãrite rezultatele cercetãrilor sale si veti vedea cum se va institui urgent si premiul iar el v fi primul care-l va lua.
Sunt aproape sigur cã nu stiti ce este fenomenul VMMDDC fiindcã cercetãrile s-au fãcut într-un secret deplin la ferma de vite pe care si-a cumpãrat-o la Ivãnesti tocmai în acest scop, de a împinge înainte si bolovanul stiintei vasluiene pe lângã bolovanul cultural fapt pentru care se laudã pe toate mijloacele de mass-media, ziar, radio, televiziune si în viitor se preconizeazã sã fie auzit si la calorifer. Din surse demne de încredere am aflat ce înseamnã VMMDDC, o sã vã soptesc si dvs. dar vã rog foarte mult sã nu mã dati în vileag cã v-am spus eu fiindcã tipul are sindromul secretomaniei. Distinsul prof. dr. Cutare a dat lovitura si a aflat de ce Vitelul Mort Mai Dã din Coadã (VMMDDC). Asta este cheia de boltã a cercetãrilor sale asidue ca savant din ultimii ani. Asa doar ca un mezelic, mai deunãzi a mai descoperit ceva interesant si extrem de greu de depistat. A descoperit încã o specie pe cale de aparitie (nu de disparitie, cã la el toate sunt pe dos!). Ca un adevãrat savant ce este i-a dat si nume, l-a numit NIMENI. Sunt unii cârcotasi care vor spune cã domnul prof. dr. o fi dat sigur în fandaxie si atunci potrivit conului Leonida „si nimica miscã”. Cam as crede si eu cã asa s-o fi întâmplat fiindcã a si dat semnalul descoperirii sale în fituica aia coloratã la care cicã e director plângându-se cã fiara aceasta denumitã de el NIMENI folosind un procedeu de ninjutsu numit pamflet a sãrit direct la beregata sa pretioasã de cercetãtor în nimeni si nimic bãgându-l în final cu botul într-o baltã (?!?) ca un adevãrat bãltãret. A repetat mai de multe ori cuvântul baltã în semnalarea aceasta încât ne întrebãm ca niste adevãrati crestini iubitori al aproapelui ce suntem dacã a scãpat de acolo sau ne bolboroseste în continuare de pe fundul bãltii.
Si ca lumea sã-l creadã cã a descoperit pe NIMENI, dã si unele semnalmente ale fiarei. Cicã „este sontorog si are mustãti” (nu a precizat câte perechi, dar cred cã trei, patru perechi o fi având, fiindcã doar oamenii au numai mustatã). Acest NIMENI se pare cã l-a cãlcat exact pe bãtãtura de la piciorul cu care scrie literaturã fiindcã altfel nu ar fi tipat asa de tare. Totusi, ca o circumstantã atenuantã pentru el, se vede cã are ceva suflet bun fiindcã îl cãineazã pe NIMENI cã este sontorog si în consecintã nu poate folosi picioarele la scris precum domnia sa care le are pe amândouã apte sã continue mâzgãlirea de maculaturã în continuarea celor 14 cãrti cu care se laudã pe toate tonurile posibile. Probabil cã NIMENI foloseste capul în procesul de creatie si nu picioarele ca dom’ prof dr. Cutare ceea ce pentru dom’ cercetãtor constituie dovada clarã cã prezintã o infirmitate.
Vã spuneam cã la ora aceasta „pohta ce pohteste” este sã ajungã membru al Uniunii Scriitorilor din România numai cã deocamdatã se plânge cã ãia de la Uniune nu stiu la ce sã-l încadreze fiindcã se iau în consideratie doar cãrtile de poezie, prozã, teatru si alte specii literare pe când maculatura ziaristicã în care se pot gãsi destule pasaje în care s-a pus virgulã între subiect si predicat nu-si au locul. Si dumnealui acum se scociorãste la buzunar poate, poate va putea cumpãra si acest titlu se scriitor asa cum a fãcut cu altele. Vom trãi si vom vedea dacã se va întâmpla si minunea aceasta. Deocamdatã dom’ prof. dr. Cutare savantul nostru vasluian e dus în insula Bora-Bora sã descopere priculiciul cu mot pãtrat. Cineva spunea cã nu e dus fiindcã l-a vãzut ieri pe stradã. Eu vã spun precis cã e dus. E dus… cu capul!
Emil Titoianu
Vaslui
