REPUBLICA PENALILOR. Raport îngrijorător: „Curtea de Conturi a fost împiedicată în mod voit să desfășoare misiunea de control la drumarii din Constanța timp de trei ani!”

Totodată, în baza prevederilor art.45 din Legea nr. 94/1992 republicată, au fost emise 17 decizii cuprinzând cererea de suspendare din funcţie a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante şi/sau a unor abateri grave cu caracter financiar-contabil, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.

Cazul de la Constanţa

„Deosebit de acestea, trebuie precizat că, într-un caz fără precedent, Curtea de Conturi a fost împiedicată în mod voit să desfăşoare misiunea de control la Regia Autonomă Judeţeană de Drumuri şi Poduri Constanţa timp de trei ani, atât directorul general al regiei cât şi preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, în subordinea căruia se află regia, refuzând expres şi cu bună ştiinţă să pună la dispoziţia echipei de control documentele ce urmau să fie supuse verificării, deşi această obligaţie este prevăzută de dispoziţiile art.5 alin.(1)-(3) din Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată. În acest context, Curtea de Conturi a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva directorului general al Regiei Autonome Judeţene de Drumuri şi Poduri Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice,” se arată în raportul Curţii de Conturi.

• Republica penalilor. Baronii USL au păstrat tradiţia: milioane de euro date ilegal clientelei politice

Aspecte de reţinut şi recomandări pentru autorităţile administraţiei publice locale

Abaterile de la normele legale constatate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale cu ocazia acţiunilor de audit/control efectuate de structurile Curţii de Conturi scot în evidenţă:

a) pe de-o parte, disfuncţionalităţi în angajarea cheltuielilor şi în efectuarea plăţilor din cauza lipsei de finanţare prin elaborarea de bugete nerealiste, fundamentate pe baza unor resurse potenţiale şi nu certe, ajungându-se la sfârşitul anului la imposibilitatea acoperirii cheltuielilor angajate şi la acumularea de arierate la plăţi;
b) pe de altă parte, un management incorect şi defectuos al fondurilor publice, urmare nerespectării/ necunoaşterii prevederilor legale privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice.

„Aceste deficienţe sunt cu atât mai grave, cu cât ele s-au produs şi pe fondul acumulării unor arierate importante la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale care nu sunt capabile să asigure un sistem de control al angajamentelor bugetare şi un management eficient al fondurilor publice,” susţin inspectorii.

Cum se fură banii publici

Prin urmare, dincolo de existenţa în sine a facturilor prezentate de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări care poate induce ideea unui fenomen al arieratelor, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să analizeze şi cealaltă faţetă a problemei, respectiv cât de credibile şi cât de sustenabile sunt serviciile, lucrările prestate şi facturate, în condiţiile în care cele mai multe abateri generatoare de prejudicii constatate cu ocazia acţiunilor Curţii de Conturi au reliefat, printre altele:
– plata unor servicii neexecutate de antreprenori, dar facturate şi plătite;
– acceptarea la plată a unor situaţii de lucrări care conţin cantităţi mai mari decât cele efectiv executate la anumite articole de cheltuieli, a unor materiale care au preţuri cu mult peste preţul pieţei;
– acceptarea pentru decontare a unor documente care nu conţin informaţiile necesare pentru a certifica realitatea sumelor solicitate;
– decontarea de mai multe ori a unor servicii, acestea fiind cuprinse în situaţii de lucrări succesive;
– achiziţionarea de materiale, date ulterior în custodie executanţilor, dar care nu s-au mai regăsit în lucrările executate, ş.a.

Firmele clientelare intră în faliment

Un alt aspect rezultat din practica Curţii de Conturi este acela că în multe cazuri reprezentanţii unităţilor administrativ-teritoriale îşi însuşesc abaterile constatate şi se îndreaptă împotriva firmelor executante pentru recuperarea prejudiciului, însă de cele mai multe ori aceste firme intră în procedura de faliment şi posibilitatea recuperării sumelor este foarte redusă.

În opinia Curţii de Conturi, abaterile reţinute la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale care relevă adevărate surse generatoare de risipă sunt efectul:
– nefundamentării deciziilor de alocare a fondurilor, atât din punct de vedere al respectării bazei legale pentru respectiva cheltuială, dar şi al impactului asupra capacităţii unităţii administrativ-teritoriale de a susţine şi a implementa respectivele decizii;
– modului deficitar de fundamentare a necesităţilor de resurse – cât de realiste sunt veniturile estimate şi cât de predictibile sunt sumele pe care ordonatorul de credite anticipează că le va primi de la bugetul de stat;
– neaplicării criteriilor de prioritizare a obiectivelor de investiţii şi de identificare a soluţiilor aferente de finanţare;
– neutilizării analizelor cost-beneficiu şi cost-eficacitate pentru a compara diverse mijloace concurenţiale pentru atingerea unui anumit obiectiv;
– neluării în considerare a costurilor pe termen lung ale proiectelor/obiectivelor şi a impactului angajamentelor multianuale de cheltuieli pentru bugetele anilor următori prin acumularea de arierate la plăţi.