Copila a fost ucisã de tatãl ei pentru cã împãrtea mâncarea celor sãrmani
Atâta dragoste avea fetita pentru oameni, urmând exemplul Învãtãtorului Iisus Hristos, cãci împãrtea hrana celor sãraci si aflati în mari nevoi. Astfel a fost educatã de mama ei, care a trecut la Domnul încã de când Filofteia, nãscutã în orasul Târnovo, Bulgaria, pe la începutul veacului al XIII-lea, avea numai câtiva ani. Chiar si dupã ce i-a murit mama, Filofteia a continuat sã meargã la bisericã, sã tinã posturile rânduite de Sfânta Bisericã, sã facã multe milostenii si, mai ales, toate acestea le fãcea cu dragoste fierbinte pentru bunul Dumnezeu.
Toate aceste fapte plãcute ale copilei, însã, nu erau privite cu ochi buni de mama sa vitregã, cãci tatãl ei s-a recãsãtorit dupã moartea sotiei. Îndemnatã fiind de diavoli, care vroiau sã o necãjeascã pe prunca nevinovatã, mama sa vitregã a fãcut tot posibilul sã-i facã viata un chin, bãtând-o, pârând-o tatãlui ei si pornind un adevãrat rãzboi împotriva Filofteiei, care a dat dovadã de rãbdare de a îndura toate aceste chinuri.
Stiind ceea ce este durerea sufleteascã, copila avea mare milã pentru cei necãjiti, dãruindu-le din hainele pe care le purta si din mâncarea pe care o ducea tatãlui ei, la câmp. În multe zile tatãl ei a flãmânzit la câmp, ca urmare a milosteniilor pe care copila sa le fãcea celor flãmânzi care-i ieseau în cale, stiind cã se va îndura de ei. Drept urmare, tatãl ei a certat-o pe mama sa vitregã cãci mâncarea trimisã la câmp era prea putinã, însã femeia îl încredinta cã-i trimite suficientã si chiar în plus.
Pentru a se încredinta cã cele spuse de sotia lui sunt adevãrate, dar si îndemnat de diavoli, tatãl a urmãrit-o pe copilã si a vãzut cum bucatele lui ajung la sãraci. Lãsându-se purtat de mânie si uitând de dragostea pãrinteascã, tatãl si-a lovit copila cu o secure în picior si de îndatã Sfânta si-a dat duhul în mâna lui Dumnezeu. O luminã nepãmânteanã a cuprins trupul firav al copilei ucise pentru bunãtatea ei, încât l-a fãcut pe tatãl ucigas sã se cutremure pentru fapta sa. Dorind sã ridice trupul fiicei sale, a observat cã acesta este de neclintit, astfel arãtându-si Dumnezeu minunile sale fatã de cei care-i urmeazã calea.
De aceste minuni s-au cutremurat cei din cetate, care împreunã cu arhiepiscopul, au venit lângã trupul mucenitei cu fãclii aprinse si cu tãmâie, lãudându-L pe Dumnezeu. Nici acestia n-au reusit sã-i mute sfântul trup, cãci mucenita avea o altã dorintã si anume sã fie mutatã din acea cetate. Prin urmare, ca si cum ar fi fost vie, au început sã o întrebe unde doreste sã-i fie mutat trupul curat, enumerând cetãtile, bisericile si mãnãstirile cele pânã la Dunãre si de cealaltã parte a Dunãrii, însã trupul nu se usura defel. Însã la pomenirea numelui Bisericii Domnesti din Curtea de Arges, trupul ei îndatã a devenit mai usor decât greutatea ei fireascã, semn cã aceasta îi este voia lui Dumnezeu si a Sfintei.
De îndatã au înstiintat pe domnitorul Tãrii Românesti, care a venit cu mare alai, cu fãclii si tãmâie pentru a o întâmpina pe Sfânta Mucenitã Filofteia, care a dorit sã binecuvânteze tara cu sfintenia sa.
În anul 1517, dupã ridicarea Mãnãstirii Curtea de Arges, de cãtre Sfântul Voievod Neagoe Basarab (1512-1521), cinstitele sale moaste au fost asezate în acest locas.
În ciuda vremurilor tulburi, încãrcate de robii si fel de fel de schimbãri, cinstitele moaste ale Sfintei Mucenite Filofteia au rãmas neclintite, asa cum este si dragostea ei pentru Dumnezeu si tot ce a creat El, pentru care o rugãm, noi cei care citim aceste rânduri, sã ne ajute în nevoi si în pãstrarea sfintei credinte.
