O dilemã de sãrbãtori:
Sã fii sãnãtos este un cadou nemaipomenit; sã ai pãrintii pe lângã tine, de asemenea; sã te rogi, sã mergi la Bisericã este o mângâiere nespusã.
Vin sãrbãtorile de iarnã! Feerie, milioane de luminite sclipitoare în bezna noptii, brãduti împodobiti, daruri si dãruitori, colinde si urãtori pe la casele gospodarilor. Tablou obisnuit de sfârsit de an, totusi mereu proaspãt, asteptat cu nerãbdare, mai ales dacã din Cer se va slobozi omãtul mult poftit de cei mici. Iernile, cu precãdere în preajma Crãciunului, au un farmec deosebit. Învesmântate în alb, capãtã ceva din plãsmuirea si magia basmelor. Clipa de început a acestui spectacol extraordinar o constituie, fãrã îndoialã, ziua în care îl proslãvim pe Sfântul Ierarh Nicolae. Însã, la fel ca în cazul sãrbãtorilor pascale, societatea consumistã încearcã sã ne rãpeascã atentia si lucrarea duhovniceascã de la sensurile profunde, mântuitoare, ale sãrbãtorilor de Iarnã, înlocuindu-le cu felurite surogate ademenitoare.
Ce ne-aduce Sfântul Nicolae ca sã-l asteptãm?
Dacã tot am pomenit de Sfântul Nicolae, vreau sã vã împãrtãsesc o nedumerire. Am observat o efervescentã comercialã deosebitã pretutindeni: ni se propun dulciuri, nuieluse, papucei de ciocolatã, alãturi de multe altele, cu care poporul trebuie sã-l astepte pe „mosul”. Țâncii sunt pãcãliti, ademeniti prin fel de fel de anunturi cã „vine Mosul”. Unii pãrinti, sãrmanii, se vãd nevoiti sã cheltuiascã, poate, gologanii de pâine ca sã tinã pasul cu moda impusã la cãmin, la grãdinitã ori în clasele primare de colegii mai înstãriti ai odraslelor lor ce îsi vor etala cu emfazã darurile extravagante primite de la Mosul, chiar dacã nu s-au dovedit cuminti sau nu au învãtat prea bine. Dar dacã pãrintii unui copil linistit, strãlucitor la carte, nu au aceleasi posibilitãti financiare, ce vinã au ei sau el cã Mosul nu va fi atât de generos? Si uite cum, de mici, îi educãm anapoda pe copii, fãcându-i sã considere cã Sfântul Nicolae e pãrtinitor cu cei bogati. Eronat, nu? Noi îi cunoastem din viata lui generozitatea, blândetea fatã de cei sãrmani, neajutorati.
Asadar, ca sã revin la întrebarea pusã dintru început: pe cine trebuie sã asteptãm? Pe Sfântul sau pe Mosul Nicolae? Se va obiecta: cei doi constituie, de fapt, un singur personaj. Drept spus, dar contemporaneitatea se strãduieste sã-i separe, plãsmuind douã persoane distincte. Pe copii nu-i prea intereseazã identitatea realã a Sfântului Nicolae. Ei îl doresc doar pe Mosul cu dulciuri. Îsi vor spune unii: ce ne-aduce Sfântul Nicolae ca sã-l asteptãm? Mai bine sã ne orientãm cãtre mosul cu acelasi nume. Se stie, în general: copiii nu apreciazã oamenii dupã stiinta lor, dupã rangul social ori dupã averea detinutã, ci dupã bunãtatea pe care le-o aratã. Din acest punct de vedere, Sfântul Nicolae este „defavorizat” în casele cu posibilitãti financiare mai reduse. De aceea, sã-i învãtãm pe micuti cã nu doar jucãriile sunt cadouri extraordinare. Mosul, despãrtit de Sfântul Nicolae, nu întelege cã existã si altfel de daruri, chiar mai importante decât cele obisnuite.
Asadar, un posibil rãspuns la chestiunea ridicatã ar fi acesta: sã asteptãm pe Sfântul Nicolae, cãruia copiii îi pot spune si „Mosul”. Dar sã nu cerem de la el numai dulciuri, ci sã-l rugãm sã ne dãruiascã bucurii mult mai mari. Sã fii sãnãtos este un cadou nemaipomenit; sã ai pãrintii pe lângã tine, de asemenea; sã te rogi, sã mergi la Bisericã este o mângâiere nespusã. Când Sfântul te sprijinã sã-i ajuti pe cei aflati în suferintã, în nevoi, îti dãruieste liniste si multumire sufleteascã. Oare nu sunt acestea adevãrate bucurii?! Dacã Sfântul Nicolae ar aduce doar jucãrii, cred cã ar fi zgârcit. Nu ne-ar oferi darul suprem: secretul prin care el a ajuns în Cer, mijloacele de a deveni si noi locatari în Împãrãtia lui Dumnezeu, alãturi de toti sfintii. El ne învatã sã fim milostivi ca dânsul,cãci luãm în viata vesnicã numai cât am dãruit altora. Ce am adunat doar pentru noi însine nu are însemnãtate spiritualã, ci numai valoare biologicã sau economicã. Însã darurile oferite celorlalti, din iubire milostivã, se preschimbã în luminã a sufletului nostru, fãcându-ne asemãnãtori cu Dumnezeu Cel Milostiv.
Asadar, „Mosul” despãrtit de Sfântul Nicolae apartine aceleiasi specii de personaje, parcã intentionat plãsmuite pentru a provoca uitarea sensului real al sãrbãtorilor. În aceastã categorie mai includem iepurasii de ciocolatã de la Pasti, strigoii de la Sfântul Andrei, Mosul Crãciun de la praznicul Nasterii Domnului. Dacã nu vom întelege corect semnificatia sãrbãtorilor noastre vom ajunge sã serbãm un Pasti fãrã Hristos, un Crãciun fãrã Pruncul Dumnezeiesc, pe Sfântul Andrei îl vom înlocui cu strigoii, pe Sfântul Nicolae cu un bãtrân necugetat, ce împarte cu nonsalantã tuturor dulcegãrii. Se va obiecta: sunt traditii, trebuie sã le pãstrãm! Asa-i, dar sã nu le transformãm în norme de credintã.
Bunãtatea Sfântului Nicolae nu este una naivã
Nu sunt împotriva obiceiurilor populare sãnãtoase: acestea nu distrug sensurile netãrmurite ale Ortodoxiei. Putem serba Sfintele Pasti având iepurasi de ciocolatã pe masã, dar Hristos, Înviat din morti, sã rãmânã centrul sãrbãtorii. Putem sã-l asteptãm pe Mos Crãciun, fãrã sã-L marginalizãm ori sã-L uitãm pe Sfântul Prunc Dumnezeiesc. Asijderea, copiii îl pot astepta pe Mosul, numai sã stie cã el nu este un alt Nicolae, ci Sfântul, chipul blândetilor, dupã cum îl numeste cântarea bisericeascã. El nu sãvârseste binele, nu oferã daruri din dorinta de a cãpãta popularitate, de a-si cîstiga capital de imagine, cum se spune astãzi. Bunãtatea Sfântului Nicolae, personificat de traditia popularã în Mosul, nu este una naivã. Biruitorul de popor, cãci aceasta înseamnã numele sãu, vrea sã arate astfel atotbunãtatea si milostivirea lui Dumnezeu. În viata sa pãmânteascã, atunci când ajuta, nu se fãcea vãzut, ci rãmânea un anonim. De ce? Pentru cã se considera instrumentul lui Dumnezeu, Preamilostivul, Care îi ajuta pe sãrmani prin intermediul lui. De aceea, Biserica a vãzut în Sfântul Nicolae un chip al bunãtãtii Cerescului Pãrinte. Poate cã astfel se explicã de ce traditia a evidentiat amãnuntul tainicei lucrãri a „Mosului” atunci când aduce cadouri. Spre deosebire de Mos Crãciun, pe care cei mici îl vãd, cãruia îi scriu scrisori expunându-si doleantele, „Mosul” Nicolae soseste misterios, lãsând daruri în papucii copiilor. Nu se aratã ca sã ne învete cã mãrinimia lui este, de fapt, generozitatea lui Dumnezeu Tatãl, Care în scurt timp ne va oferi Darul cel mai de pret, pe Fiul Sãu, Mântuitorul lumii.
Vasãzicã, Sfântul Nicolae, personificat de traditia popularã în „Mosul” prin pilda vietii sale este un învãtãtor si cãlãuzitor cãtre sãrbãtoarea Crãciunului. Fiind buni, oferind daruri ca el vom sti sã primim Darul dumnezeiesc, pe Iisus Hristos Mântuitorul nostru.
Arhim. Mihail Daniliuc
