Or, acum câteva zile, ministrul pentru Energie, Constantin Niţă, spunea că numai proiectele din energie în care sunt cooptaţi chinezii au această valoare. În plus, suma totală a investiţiilor antamate era evaluată la 8 miliarde de euro. Întrebat de jurnalişti despre valoarea reală, Ponta a spus că este de 8 miliarde de euro, dar că încearcă să fie „moderat”. În spatele acordurilor românochineze există şi alte nebuloase.

Detaliile megainvestiţiei de la Cernavodă

Reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă şi Hidrocentrala de la Tarniţa-Lăpuşeşti sunt capetele de afiş ale acordurilor. Ambele proiecte au fost discutate cu chinezii şi în 2011, în perioada Guvernului Boc. Numai că sunt investiţii care implică probleme.

Cele două unităţi de la Cernavodă au deja partea de infrastructură, realizată cu tehnologie canadiană însă. Or, chinezii nu deţin licenţă pentru a continua construcţia.

Pentru a duce mai departe investiţia demarată, cu sprijin chinez, statul ar fi nevoit să renunţe la tot ce a investit până acum. Or, dacă reactoarele sunt construite de la zero de către chinezi, aceştia le-ar deţine cu totul, împreună cu energia produsă. Beneficiile României ar fi mici.

Termocentrale ca Ceauşescu

În plus, la termocentrala de la Rovinari, unde se vorbeşte despre o investiţie de amploare, nu este clar în ce măsură sunt implicaţi chinezii, pentru că acordul semnat nu este public. „Este perioada în care termocentralele sunt mai degrabă înlocuite cu tehnologii energetice moderne. Până acum, majoritatea investiţiilor cu fonduri UE realizate în unităţi similare au fost făcute pentru protecţia mediului, nu au condus la creşterea eficienţei. Trebuie văzut dacă nu cumva este vorba doar despre o staţie de ecologizare, şi la Rovinari”, ne-a declarat un expert.

Un alt mare proiect este hidrocentrala de la Tarniţa, care însă ar avea activitate sezonieră, deci va fi puţin profitabilă, spun specialiştii.

La export de animale „depăşim graniţele ţării”

Acordurile semnate cu China implică şi exporturi masive de animale. Multe contracte sunt supraestimate. La carnea de vită, doar 5% din necesarul intern de consum este acoperit din producţia internă. În ceea ce priveşte intens mediatizatele exporturi de Bălţate româneşti, acestea vor fi greu de efectuat.

În prezent sunt înregistrate 450.000 de vaci cu tot cu viţei, dar s-a vorbit de exportul a 500.000 de capete în următorii 7-10 ani. Numai pentru a acoperi cererea internă de carne de porc şi a onora comenzile din partea Chinei, acest sector al zootehniei are nevoie de investiţii de circa un miliard de euro în următorii 3-4 ani, potrivit specialiştilor consultaţi de EVZ.

Păunescu Corporation, singurul partener privat

Un singur acord cu investitorii chinezi a fost semnat de un business privat, respectiv PĂUNESCU Corporation. Semnatarii au fost omul de afaceri Bobby Păunescu şi compania Ming Yang Wind Power Group, cel mai mare producător privat de turbine eoliene din China.

„Este considerată cea mai mare investiţie chinezească, pe acest segment, cu utilizare de tehnologie proprie în proiecte regenerabile din afara Chinei“, a spus Claudiu Pop, avocat Coordonator (Managing Partner) al POP PEPA, care s-a aflat alături de PĂUNESCU Corporation la acest eveniment.

OPINIA SPECIALIŞTILOR. ACORDURILE SEMNATE CU CHINEZII, SIMPLE „PROMISIUNI”

Promisiuni electorale Adrian Rădulescu (fost secretar de stat, ministerul Agriculturii)

„Nu avem capacitatea de producţie necesară pentru a acoperi aceste exporturi de animale. Pe porc am putea exporta un milion de capete, dacă acţionarii chinezi ai Smithfield, care livrează o circa o treime din producţia internă, vor decide să exporte. La mezeluri, pentru că la producţia lor se foloseşte carne din import, putem exporta. În plus, e vorba de promisiuni cu iz electoral, nu de contracte ferme.”

Concurenţă neloială Otilia Nuţu (expert energie)

„Centralele nucleare, cum este cea de la Cernavodă, sunt rentabile doar în anumite condiţii, şi anume dacă există garanţii de stat. Nu este clar ce includ documentele semnate cu partenerii chinezi, dar poate că ar fi trebuit invitaţi şi alţi investitori interesaţi în aceste proiecte, în mod competitiv, anunţând intenţia de a face proiectul şi aşteptând oferte şi din partea altora, încât să nu se încalce principiul liberei concurenţe. Altfel, totul poate fi interpretat ca negociere directă.”

O deschidere necesară Aurelian Dochia (economist)

„Acordurile cu China sunt o deschidere care era necesară, dar nu garantează şi aplicarea planurilor discutate. Cred că proiectele pe energie au şanse destul de bune să meargă mai departe. Pe infrastructură nu există un interes direct. Chinezii sunt interesaţi să îşi exporte utilajele. Nu cred că se pot angaja şi pe finanţare, pentru că vorbim de exploatare prin concesiune, ceea ce înseamnă că investiţia poate fi recuperată prin taxe în 30- 40 de ani, ceea ce presupune un risc.”

Nu s-au semnat contracte Matei Păun (managing partner, casă de investiţii)

„Partea bună este că există interes. Partea proastă este că acest interes este la nivel declarativ, pentru că nu s-au semnat contracte. Pe anumite proiecte, interesul s-a manifestat de câţiva ani şi probabil se vor concretiza. Dar eu nu aş sări în sus de bucurie. Concretizarea acestor acorduri semnate, care nu au valoare legală, depinde foarte mult de felul în care noi vom gestiona procesele de selectare a investitorilor, de licitaţie şi de achiziţii publice.”

Probleme cu finanţarea Lucian Isar (ex-ministru delegat pentru relaţia cu mediul de afaceri)

„Probabil că cele mai ancorate în realitate sunt proiectele legate de exportul de animale către China, parteneriatul pe energie eoliană cu o firmă privată şi respectiv investiţia de la Rovinari (care se tot semnează de mai bine de un an). Fiind vorba de nivelul unor acorduri cadru au mai mult valenţe propagandistice decât să răspundă la probleme concrete de genul: finanţarea se va face cu sau fără garanţii, cine îşi va asuma riscurile etc.”