Micuţa Maria Irina s-a obişnuit atât de tare cu mirosul din spital, cu acele care-i înţeapă pielea şi cu baticuţele menite să-i acopere creştetul lipsit de păr, încât nici nu ştie cum va arăta de acum viaţa ei. E dezorientată, şi ea şi părinţii. E greu de crezut pentru părinţi că, în sfârşit, după lungi perioade de chin, vor avea un copil sănătos, pe care-l vor pune de acum la culcare în pătuţul său, de acasă, şi-l vor săruta încrezători în viitorul lui. Speranţă a existat întotdeauna, dar uşor, uşor, a început să se piardă. Internările şi externările din spital, controalele permanente deveniseră deja o rutină pentru familia fetiţei. Acum însă, când poate nimeni nu mai credea, mama poate zâmbi din nou: are o fetiţă sănătoasă. S-a întâmplat taman datorită aparatului care, nefolosit, a grăbit recent moartea unui copil de 5 ani. Cum a fost însă posibilă minunea în cazul Irinei, şi cum poate va mai fi posibilă şi în cazul altor copii cu cancer, citiţi în ediţia tipărită de astăzi a Ziarului de Iaşi