„Copilul nostru nu a avut parte de un botez, de o înmormântare creştinească, nu a avut parte de viaţă. I s-a negat orice drept. Cred că i s-ar cuveni măcar dreptate după moarte, căci consider că în timp ce noi părinţii, orbiţi de durere, ne-am cufundat în tăcere, alţii au privit-o ca pe ignoranţă şi au avut grijă să-şi acopere greşelile”, este mesajul unei mamei îndurerate care şi-a pierdut copilul la maternitatea Spitalului Judeţean u întrucat cazul ei a rămas nerezolvat după mai mult de şase luni, mama îndurerată a decis să-şi facă publică povestea, una incredibilă şi plină de neprevăzut şi revoltă
O mamă din comuna Fitioneşti îşi caută dreptatea după ce fetiţa pe care a purtat-o în pantece nouă luni de zile a decedat la naştere. Deşi fetiţa Alinei Branză a decedat pe 8 noiembrie 2012, mama nu a reuşit nici pană acum să afle ce s-a întamplat, cine se face vinovat de decesul copilei care a primit o notă mare la naştere. Femeia vrea să tragă un semnal de alarmă care să fie auzit şi de alte femei şi caută un răspuns după ce „ceea ce trebuia să fie unul dintre momentele cele mai fericite din viaţa mea şi a familiei mele, s-a transformat într-un chin, ce nu poate fi uitat sau depăşit”.
Cum poate să moară un copil de nota 9 după o naştere „ca la carte”
Totul a început în ziua de 8 noiembrie 2012, zi în care avea să se nască cel de-al doilea copil al familiei, dar care a devenit zi de doliu, fiindcă atunci fiica femeii, Gabriela Brînză, a murit la puţin timp după naştere. „S-a născut în dimineaţa zilei respective, la Spitalul Judeţean Vrancea, la ora 3.15, fiind o sarcină dusă la termen, atent monitorizată pe parcursul celor 9 luni, împlinind astfel 39 de săptămâni, bebeluşul având o greutate de 3,700 kg şi 54 cm lungime. Un copil sănătos din toate punctele de vedere (după cum au arătat şi rezultatele autopsiei efectuate de I.M.L. Vrancea), aşteptat din tot sufletul de către toţi, dar al cărui viaţă s-a curmat mult prea devreme ca ea să înceapă. După o naştere fără probleme („ca la carte” – după cum a apreciat d-l doctor ginecolog Grigoriu, cu care am născut), fetiţa noastră nu a prezentat nicio problemă de sănătate, fiind notată de către d-na asistentă Cozma cu nota 9. În timpul pe care copilul l-a petrecut în sala de naşteri (aproximativ 7-10 minute, după cum toţi au apreciat), a fost vioaie, a plâns, s-a agitat, a vrut chiar să-l apuce de deget pe domnul doctor, în momentul în care acesta s-a apropiat. Toate acestea arătau că este un copil sănătos şi că totul a decurs cum trebuie. Dar nu a fost aşa!… La 10 minute după ce am fost dusă în salonul alăturat, am fost anunţată de către medicul ginecolog că fetiţa «ar avea ceva probleme de adaptare», pentru ca, mai târziu, d-na doctor Oprea să-mi spună (deşi fetiţa murise) că avea o malformaţie internă care îi crea probleme, fapt care nu a fost dovedit în urma efectuării autopsiei, după cum se poate verifica”, povesteşte Alina Branză.
Femeia caută un răspuns care nu mai vine
Înainte de a-şi face publică povestea, Alina Branză a încercat să discute cu toate cadrele medicale implicate în necazul ei, dar nici pană la această dată nu aflat ce s-a întamplat cu adevărat, cine se face vinovat de decesul fetiţei. Aceasta cu atat mai mult cu cat raportul medico-legal nu arată o cauză concretă a decesului. „Când s-au împlinit 3 săptămâni de la moartea copilului, am fost să vorbesc personal cu asistenta, să mă privească în ochi şi să-mi spună ce s-a întâmplat atunci. Nu m-a putut lămuri, contrazicându-se mereu, spunând însă că în sala de naşteri fetiţa nu a prezentat nicio problemă. Nu la fel a declarat şi la poliţie, acolo spunând că încă din sala de naştere a constatat că e ceva în neregulă cu copilul, lucru infirmat atât de medicul ginecolog care m-a asistat, cât şi de mine. Dacă fetiţa prezenta vreo problemă, asistenta mai pierdea timpul să-mi arate mie copilul, felicitându-mă? Nu s-ar fi simţit vreun moment de agitaţie din partea cuiva, nu s-ar fi panicat cineva şi s-ar fi grăbit să-i acorde ajutorul cuvenit? Să înţeleg că şi-a dat seama că are ceva, dar nu a reacţionat în nici un fel? Ulterior, mi-a spus că pe culoarul înspre secţia de neonatologie ar fi „ciupit”copilul care dormea, părându-i-se în neregulă, constatând că ar fi început să se învineţească (în condiţiile în care copilul era înfăşat, iar culoarul obscur luminat). Menţionez faptul că această plângere a fost trimisă la Colegiul Medicilor Vrancea pe 19 februarie 2013, abia după stabilirea rezultatelor autopsiei la I.M.L. Vrancea („insuficienţă respiratorie” provocată de o „ingestie masivă de lichid amniotic perinatal”), dar nu am primit nici un răspuns încă. Nu pot să cred că la mai mult de jumătate de an de la moartea copilului, nu au putut demara o anchetă internă, pentru a afla ce s-a întâmplat cu adevărat, căci, în fond este vorba despre moartea suspectă a unui copil sănătos. Nu pot accepta şi înţelege cum un copil care a înghiţit lichid amniotic a mai avut putere să trăiască fără probleme cât a stat în sala de naşteri. Pare lipsit de logică. Dacă fetiţa a înghiţit acest lichid, de ce nu şi-au dat seama de la început (menţionez faptul că în momentul în care s-a născut, copilul nu era vânăt şi nici nu avea probleme de respiraţie) astfel încât acel lichid a ajuns în plămânii ei. Vrând să aflu de ce li s-a părut că totul este în regulă mi s-a spus că „a fost prea sănătoasă” ceea ce i-a dat puterea să reziste fără probleme în sala de naştere. Să înţeleg că norocul ei de a fi un copil sănătos s-a transformat în ghinion?”, se întreabă Alina Branză în scrisoarea trimisă redacţiei.
Acuzele unei mame
Mai departe: ziaruldevrancea.ro
