SPERIATI Murdari si plini de pãduchi, doi frati din localitatea Râsesti s-au refugiat pe acoperisul casei în momentul în care autoritãtile le-au bãtut la poartã, în încercarea de a-i salva din mizerie. Dupã mai bine de douã ore de negocieri, reprezentantii Grupului de Interventie Rapidã Vaslui au reusit sã-i convingã pe copii sã coboare. Si pentru ca acestia nu voiau cu niciun chip sã se despartã de tatãl lor, bolnav psihic, asistentii social i-au lãsat, temporar, în grija unei rude, într-un sat vecin.
INTERVENTIE. Însotiti de un executor judecãtoresc si de jandarmi, reprezentantii Prefecturii si asistentii social de la Protectia Copilului Vaslui au mers, ieri dimineatã, în localitatea Râsesti, pentru a pune în aplicare o ordonantã presedintialã de scoatere din familie a doi frati, în vârstã de 9 si 13 ani. Tatãl lor, bolnav psihic, este singurul care s-a ocupat de cei mici în ultimii ani, dupã ce sotia lui a plecat la muncã în strãinãtate. Desi reuseste cu greu sã le asigure hrana copiilor sãi, omul nu se descurcã deloc în ceea ce priveste curãtenia. Locuinta lor este plinã de purici, iar copiii nu mai merg la scoalã pentru cã sunt foarte murdari si au pãduchi. Se scarpinã fãrã oprire si au un comportament nefiresc pentru vârsta lor. Chiar si asa, fratii sunt atasati de pãrintele lor. În clipa în care curtea lor s-a umplut de oameni, fetita de 13 ani s-a urcat împreunã cu fratele ei în podul casei. Bãrbatul nu i-a putut convinge sã coboare, iar asta a îngreunat misiunea jandarmilor si a asistentilor social. Dupã mai bine de douã ore, munca de convingere a adultilor a dat roade. Numai cã, niciunul dintre copii nu a vrut sã-si pãrãseascã tatãl bolnav, iar autoritãtile au cerut sprijinul unor rude, care au acceptat sã le poarte un timp de grijã.
“În casa lor e mai rãu decât în cotetul porcilor!”
Desi sãraci lipiti, Ana si Alexandru au o relatie specialã cu tatãl lor. Habar nu au cã în timp ce ei duc o luptã surdã cu puricii si cu pãduchii, alti copii de vârsta lor fac dus în fiecare zi, se uitã la televizor, merg la scoalã sau în excursii. Nu cunosc altã viatã si încã nu sunt pregãtiti pentru o schimbare. Constienti de acest lucru, asistentii social au actionat cu prudentã si nu i-au constrâns nicio clipã pe micuti sã îsi pãrãseascã locuinta. Micutii au urcat repede în podul casei si au stat ascunsi acolo o vreme. Degeaba au încercat adultii sã-i convingã de faptul cã viata lor se va schimba în bine. S-au lovit de refuzul lor categoric. Într-un final, Ana si frãtiorul ei s-au refugiat pe acoperisul locuintei si au refuzat cu încãpãtânare sã îi asculte pe necunoscuti. Misiunea autoritãtilor a fost îngreunatã de localnici. Dacã unii au ajutat la negocieri, altii nu au vãzut cu ochi buni plecarea copiilor de lângã tatãl lor, fãrã sã stie cã minorii trãiau mai rãu ca animalele. “Am reusit sã o aduc pe fatã afarã, sã stea de vorbã cu oamenii ãstia. Bãiatul e tot pe casã, nu vrea sã se dea jos. Nu am ce le face! E spre binele copiilor sã plece de aici. Vor avea un trai mai bun. Tatãl îi iubeste, le cumpãrã ce poate, nu e betiv, nu e om rãu. Este bolnav cu capul si nu se poate ocupa de treburile gospodãresti. Asta e sarcina unei femei. În casã e dezastru. Credeti-mã, e mai rãu decât în cotetul porcilor! Si la animale mai faci curat, mai strângi…aici e nenorocire. Nu îmi vine sã cred în ce conditii trãiau sufletele astea! Cel mai bine pentru copii, dar si pentru tatãl lor, e sã îi ia Protectia Copilului! Poate se duce si el la un spital si se îngrijeste!”, a declarat o vecinã. Alti localnici, de pe marginea drumului, strigau la copii sã rãmânã pe acoperis si tipau la bãrbat sã se opunã executãrii. Au fost repede potoliti de jandarmi, care au prevenit rapid aparitia oricãrui incident. Cu picioarele goale, murdarã si îmbrãcatã prost, fetita a înteles cã nu îi vrea nimeni rãul si a coborât de pe casã. A mai durat un timp pânã a urmat-o si Alexandru. Amândoi s-au agãtat de pãrintele lor si au încercat tot felul de tertipuri ca sã nu plece de acasã. Le-au cerut asistentilor inclusiv sã îsi ia cu ei cãtelul si pisica. S-au multumit cu prezenta tatãlui si cu promisiunea cã vor discuta cu bunica, în speranta cã aceasta i-ar putea lua în grija ei. Asadar, întreg convoiul s-a pornit cãtre Ghermãnesti, însã bãtrâna a refuzat sã îsi asume asemenea responsabilitate. “Nu pot sã îi tin mai mult de o sãptãmânã. Eu sunt bãtrânã, mi-am crescut copiii mei. Nu mã pot bãga în asa ceva. Tatãl lor le poartã de grijã, asa cum poate el. Mama le-a mai trimis bãnuti, dar e greu”, a spus femeia. Echipele au bãtut apoi la poarta unui unchi, cãruia i s-a fãcut milã de cei doi frati si a promis cã-i va ajuta o perioadã. Cazul rãmâne în atentia autoritãtilor.
