De foarte multe ori aud cã, în eventualitatea unirii cu România, basarabenii ar fi un fel de cetãteni de rangul doi, cã nu s-ar putea manifesta ca natiune titularã.
Ar fi de râs, dacã n-ar fi de plâns! În judetul Bihor, în cealaltã extremitate a spatiului românesc, acolo de unde sunt originile mele, potrivit informatiilor de la Evidenta populatiei, trãiesc aproape 12.000 de cetãteni nãscuti în Basarabia. Personal, cunosc zeci de bihoreni de origine basarabeanã. Directori de teatru, actori, artisti, profesori, intelectuali, gospodari etc. Niciunul dintre ei nu se plânge de statutul sãu în orasul de pe Crisul Repede, dimpotrivã. Teritoriul de azi al României este nu numai casã bunã pentru basarabenii din tara mare, dar este si locul unde mii de tineri minunati se formeazã si îsi afirmã valoarea pe care nu o pot proba la Chisinãu.
Mitul acesta este o inventie a celor care, cu adevãrat, îi considerã pe moldovenii est-pruteni subspecii. Anume la Moscova si prin coclaurile imperiului, basarabenii sunt tratati ca oameni inferiori, buni doar de urcat pe schele pentru a construi pentru urmasii celor care au dãrâmat istoria, limba, religia si moralitatea acestor plaiuri. Acolo, moldovenii sunt ironizati, bãtuti si maltratati de cãtre bãstinasi pentru originea lor. De acolo se întorc anual sute de cosciuge cu oameni plecati în netimp. Nu din România!
Un articol de: Valentin Buda
Timpul.md
