Procesul de reabilitare termică demarat în 2008 a jucat un rol important în educarea populaţiei cu privire la confortul termic al locuinţelor pe care le ocupă. Cu toate acestea, folosirea intensă a termosistemelor pe bază de polistiren a dus la ignorarea sistemelor alternative de izolare
Pe o piaţă cu un consum în scădere constantă, producătorii de materiale pentru construcţii au investit sume considerabile în dezvoltarea de produse noi care să-i diferenţieze de concurenţă. Renovările şi reabilitarea termică a locuinţelor reprezintă, de câţiva ani, unica gură de oxigen pentru mulţi producători, motiv pentru care şi noile produse puse pe piaţă s-au îndreptat în această direcţie. Chiar dacă izolaţiile pe bază de polistiren au cunoscut îmbunătăţiri considerabile în ultimii ani, pe piaţă există şi soluţii alternative care pot face diferenţa în timp. Câteva exemple sunt plăcile minerale termoizolatoare, spuma poliuretanică rigidă, panourile metalice termoizolante, vata minerală bazaltică şi noile tipuri de cărămidă ce nu mai necesită termoizolare.
„Românii aleg termosistemele pe bază de polistiren în primul rând din cauza preţului mic, dar şi pentru că nu cunosc celelalte sisteme de termoizolaţie, care pot fi mai performante şi mai durabile. În ţările nordice, spre exemplu, se folosesc foarte mult faţadele ventilate care permit eliminarea umidităţii. Gradul de confort termic este similar între diferite sisteme de termoizolaţie, spre exemplu vata minerală are o conductivitate termică cu doar 10%-15% mai bună decât polistirenul, dar nu contează atât de mult aceste diferenţe, cât durabilitatea produsului utilizat“, spune Emilia-Cerna Mladin, preşedintele Asociaţiei Auditorilor Energetici pentru Clădiri. Drept dovadă a apetenţei românilor pentru polistiren stă structura vânzărilor de materiale termoizolante din 2012. Din cele 4,3 milioane de metri cubi de materiale termoizolante vândute, peste jumătate reprezintă produse din polistiren.
Capital a realizat o analiză comparativă între diferite tipuri de termoizolaţie din perspectiva coeficientului de transfer termic şi a costului de aplicare pe o suprafaţă de 100 de metri pătraţi. Avantajul de preţ al termosistemelor pe bază de polistiren este evident, costul de achiziţie al plăcilor necesare izolării unei suprafeţe de 100 mp fiind de circa 900 de euro, cel mai ieftin sistem din piaţă. Ce i-ar putea, totuşi, determina pe români să scoată din buzunar câteva sute de euro în plus?
Vata minerală
Sistemele de izolare pe bază de vată minerală sunt asociate de români cu locuinţele pe stil american, ale căror pereţi de închidere sunt de tip sandwich umpluţi cu vată minerală. Totuşi, acest produs poate fi cuprins şi într-un termosistem similar celui pe bază de polistiren.
„Un perete de grosime standard de 25 cm, din BCA, izolat cu un strat de vată minerală bazaltică FKD S de grosime 10 cm, împreună cu materialele necesare (adeziv, dibluri, plasă de armare, tencuială exterioară) formează un termosistem cu un coeficient de transfer termic de 0,267 W/mpK“, menţionează Lucia Matei, marketing manager în cadrul Knauf Insulation. Costul izolării unei suprafeţe de 100 mp cu un termosistem pe bază de vată minerală este cuprins între 1.300 şi 1.600 de euro, adică cu până la 700 de euro mai scump decât sistemele care utilizează polistirenul. Potrivit Luciei Matei, diferenţa de preţ este dată de rezistenţa vatei minerale bazaltice pe toată durata de funcţionare a clădirii izolate, de incombustibilitate, de permeabilitatea la vapori şi de performanţele de izolare acustică.
Panourile metalice, utilizate cu precădere la construcţia clădirilor de birouri, sunt un alt sistem pe bază de vată minerală ce poate fi folosit la izolarea unei locuinţe. Panourile fixate pe o structură metalică reglabilă, care se prinde pe zidărie, asigură un spaţiu de ventilare între panou şi perete care conduce la o termoizolaţie superioară altor soluţii de pe piaţă.
„Mulţi români preferă tencuielile clasice la exterior: piatra, produsele minerale, dar creşte şi numărul celor care optează pentru soluţii metalice în domeniul rezidenţial. Există costuri diferite dacă se optează pentru termoizolarea unei case comparativ cu termoizolarea unei clădiri de birouri cu număr mare de niveluri. Se pot obţine şi preţuri foare apropiate de cele ale termosistemului clasic. În ultima perioadă, am remarcat o creştere importantă a cererii pentru sisteme din panouri sandwich pentru clădiri rezidenţiale“, spune Alexandru Olteanu, director comercial pe componente industriale în cadrul Ruukki România. Pe lângă atuul oferit de ventilaţie, Olteanu mai enumeră şi persistenţa culorii exterioare a clădirii, rezistenţa la incendiu şi componenta ecologică a materialelor utilizate, ce pot fi reciclate în totalitate.
Spuma rigidă
Poate sistemul cel mai puţin cunoscut de consumatori este cel pe bază de spumă poliuretanică rigidă. Coeficientul termic asigurat de 5 cm de spumă echivalează cu o placă de 8-10 cm de polistiren, potrivit Den Braven, producătorul acestui sistem de termoizolaţie. Spuma poate fi aplicată pe majoritatea tipurilor de construcţii uscate: beton, BCA, cărămidă, piatră, tencuială, lemn, OSB, gips-carton sau metal şi formează o anvelopă continuă care separă mediul interior de cel exterior, fără punţi termice. Acest sistem este recomandat în special clădirilor cu forme arhitecturale complexe, care nu permit izolarea cu un produs de tip panou.
