Inovatiile conteazã enorm în industria auto si acestea pot fi sansa României de a intra în lumea marilor tãri producãtoare de masini, este pãrerea inginerului Heinrich Petra, actual colaborator al BMW în zona cercetare-dezvoltare.
S-a nãscut în 1944 la Sãliste, lângã Sibiu, a studiat la Cluj, Brasov si München, a lucrat la mari companii auto precum ZF Friedrichshafen, Mini, Linde si Valmet, iar acum colaboreazã cu managementul BMW în zona de cercetare-dezvoltare. Povestea lui Heinrich Petra, un sibian care a pãrãsit România încã din 1971 pentru a-si urma visul, este o adevãratã lectie de viatã.
Pentru inginerul Petra – pe care l-am întâlnit la München, pe drumul de întoarcere de la Geneva Motor Show 2013 – legãtura cu România reprezintã doar trecutul. Nu se mai vede revenind în tara unde s-a nãscut. „Am sotia, cele trei fete si nepotii în Germania. Cam toti prietenii mei sunt aici. La noi în familie se vorbeste doar germana. Nu vãd de ce m-as întoarce în România”, spune fãrã urmã de regret cel care, acum 42 de ani, lãsa în urmã tara natalã plecând în Germania, via Iugoslavia. „Am ajuns în sudul Germaniei si am lucrat la ZF pe vremea când acest mare producãtor de componente auto era doar o firmulitã. Cum sotia mea îsi continua studiile la München, în 1981 am ajuns sã lucrez la BMW, unde am trecut prin departamente care aveau drept tintã dezvoltarea de cutii de viteze, sasiuri, suspensii, motoare, pentru ca, din 1992, sã am legãturã directã cu dezvoltarea noilor vehicule”, adaugã Heinrich Petra. Desi încearcã sã tinã în umbrã, din motive de confidentialitate, marile proiecte la care a lucrat, precum si activitatea sa actualã, este deja cunoscutã implicarea sa în dezvoltarea unor modele importante pentru marca BMW, precum Z3, Z8 si X5, ca si experienta cîstigatã în timpul supervizãrii proiectului Mini despre care spune cã i-a fost cel mai drag: „am lucrat atât de intens acolo, încât cunosc masinile în detaliu. Altfel nu se putea”.
<a hrefâ’http://x.cel.ro/www/delivery/ck.php?nâa308d8c7&cbâs43′ targetâ’_blank’><img srcâ’http://x.cel.ro/www/delivery/avw.php?zoneidâ17&cbâs43&nâa308d8c7&ct0âhttp://ringieradro.hit.gemius.pl/hitredir/idâ0nfrCSOTZJ9wNWsq5Tl3ReTlXhypmkbYR7B8NnahZB3.e7/stparamâvbejdnkfhr/fastidâgzbacsyhaqmymfmkxowzfxvzbgnb/sargâNC/urlâ’ borderâ’0′ altâ” /></a>
Iesit la pensie în 2004, conform regulamentului BMW destinat managerilor de top, Heinrich Petra a revenit în cadrul grupului bavarez în septembrie 2012, cu titlul de colaborator. De atunci lucreazã 14 zile pe lunã „la etajele superioare” (n.n. – în zona managementului). Este singurul detaliu pe care acceptã sã îl dezvãluie despre activitatea sa din prezent.
Viitorul este al masinilor electrice
Întrebat despre presupusa lipsã de fiabilitate a masinilor de astãzi, element determinat de complexitatea produsului, precum si despre potentialul succes al masinilor electrice, fostul sibian ne dezvãluie cã, în opinia sa, „vehiculele prezentului nu sunt mai putin fiabile decât cele de acum 20 de ani. Studiile aratã cã numãrul de defecte apãrute dupã vânzare este mai mic acum decât în trecut. Dacã am merge pe principiul «tot ce e nou si complex este predispus la defectiuni» nu ar mai zbura niciun avion. Toate ar fi retinute la sol. E drept cã astãzi nu mai poti repara singur o masinã ca în trecut. Este posibil ca oamenii sã considere asta o problemã”. În plus, Heinrich Petra este convins cã va veni si vremea masinilor electrice: „principala problemã este acum autonomia. De asemenea, fiind o tehnologie nouã, este greu sã faci clientul sã aibã încredere. Va dura ceva pânã vom convinge oamenii. Mai este problema bateriilor, care sunt foarte scumpe. Pretul masinii este astfel mare, iar numãrul de clienti care îsi permit sã cumpere este limitat”. Iar despre aparitia unei noi tehnologii, mai avantajoasã decât propulsia electricã, nici nu poate fi vorba: „nu cred cã, în viitorul apropiat, va exista o tehnologie mai bunã decât cea a masinilor electrice. Energia electricã este relativ ieftinã si curatã. Mai ales dacã utilizezi pentru producerea ei panourile solare, asa cum e în Germania. E si destul de simplu de utilizat. Acasã, fiecare are o prizã unde poate încãrca masina. Infrastructura de încãrcare este în plin avânt în Europa. Mi-e greu sã cred cã cineva va veni cu un mod mai ieftin, mai curat si mai simplu decât asta. Dar nu poti sti niciodatã”.
Despre sansa industriei auto românesti într-o lume dominatã de doar câteva state puternic industrializate Heinrich Petra este clar: „pentru ca România sã intre în lumea marilor tãri producãtoare de masini, sã aibã renume, are nevoie de cercetare. Trebuie sã dezvolte tehnologii noi, nu sã utilizeze unele învechite, preluate de la altii si pe care acestia nu le mai folosesc. Dacia este în prezent doar o subsidiarã Renault. Nimic mai mult. România este o tarã interesantã pentru productie pentru cã are costuri mici, iar productivitatea nu este slabã. Dar pentru a deveni renumitã precum Germania, are nevoie de dezvoltarea de noi tehnologii. De exemplu, dacã ar deveni un pionier al masinilor electrice, ar putea trece în fata multor alte firme, pentru cã pe aceastã directie nu s-au angajat încã foarte multi producãtori. Dacã vorbim doar de volum de productie, e la fel de greu. Nu stiu dacã, vreodatã, o companie din România ar putea produce la nivelul Volkswagen”.
capital.ro
