Chiar dacã dispare sau este micsoratã contributia la sãnãtate, costurile pentru pacient vor fi mãrite prin introducerea asigurãrilor voluntare de tip complementar si a celor de tip suplimentar, pentru care se vor lupta asigurãtorii privati. Cât ne-ar putea costa planul ministrului de a plãti la privat pentru ce nu am mai primi de la stat?
Planul sunã asa, si nu e mult diferit de cel de anul trecut: dacã vei avea nevoie de mai mult decât îti oferã statul pe banii tãi, plãtesti mai mult. Desi se chinuie de jumãtate de secol, dupã spusele ministrului sãnãtãtii, autoritãtile vor definitiva anul acesta pachetul de bazã de servicii medicale, care înseamnã de fapt o rationalizare a sãnãtãtii. Astfel, pentru asigurarea de stat, românii ar putea avea dreptul doar la unele servicii medicale gratuite, iar de „dãrnicia” statului în acest sens depinde în mod direct cât de profitabile vor deveni afacerile asigurãtorilor privati.
Surse din rândul medicilor care au participat la consultãrile din minister pe marginea reformei ne-au spus cã în noul proiect nu existã mari diferente în materie de asigurãri fatã de anteriorul proiect de lege a sãnãtãtii si cã reorganizarea caselor judetene este clar un punct crucial în „împuternicirea” privatilor. Dupã spusele ministrului sãnãtãtii, Eugen Nicolãescu, pachetul de bazã va fi „mai mic decât se asteaptã multi”. Totodatã, de multe ori s-a discutat micsorarea sau eliminarea contributiei actuale la asigurãrile de sãnãtate (CASS), de 10,7%, si înlocuirea acesteia cu o taxã de solidaritate cuprinsã între 3% si 5% din venit, care va acoperi serviciile medicale din pachetul social sau de bazã, de genul urgentelor, preventiei si consultatiilor.
Pentru restul, cetãteanul ar trebui sã încheie asigurãri voluntare complementare obligatorii, a cãror deductibilitate va fi stabilitã de stat sau asigurãri suplimentare,”full-option”, care vor acoperi mai ales serviciile private si al cãror pret ajunge la 40 de lei pe zi. „Continutul pachetului de bazã este esential în efectuarea oricãrui tip de previziuni pe termen lung. Întotdeauna, costul unei asigurãri de sãnãtate depinde de tipul de beneficii oferite prin contract. Spre exemplu, în momentul de fatã, o asigurare suplimentarã porneste de la 1 leu/zi si poate ajunge la 40 lei pe zi”, a estimat Theodor Alexandrescu, reprezentantul companiilor Metropolitan Life în România. Punând cap la cap cele anuntate de ministrul sãnãtãtii pe acest subiect si informatiile primite de la asigurãtorii privati, suntem în mãsurã sã conturãm un cost posibil al sãnãtãtii odatã cu reforma caselor de sãnãtate. Cu alte cuvinte, ne punem problema cu cât va fi mai scump la privat ceea ce acum primim de la stat pentru cele 10,7 procente din venituri, excluzând plãtile informale.
Ce primesti de un leu, ce primesti de 40?
În mod normal, ar fi o usurare dacã cele 10,7% oprite pentru sãnãtate acum din salariul a nouã milioane de români s-ar transforma în 3%-5%, însã cu cât statul asigurã mai putin, cu atât costul pentru serviciile suplimentare va fi mai mare. În acest moment, pretul unei asigurãri private de sãnãtate variazã în functie de vârsta cumpãrãtorului, de istoricul medical si, bineînteles, de serviciile medicale incluse: de cele ieftine beneficiazã în general tinerii, care nu prezintã un risc mare de îmbolnãvire, iar pachetele se alcãtuiesc personalizat.
Costul celei mai ieftine asigurãri voluntare complementare ar putea ajunge la 3 lei pe zi, adicã în jur de 90 de lei pe lunã. Dacã luãm însã valoarea minimã de un leu pe zi, ajungem la o asigurare de 30 de lei pe lunã, iar în cazul valorii maxime de 40 de lei pe zi, la suma impresionantã de 1.200 de lei pe lunã. Numai cã ceea ce primesti pe un leu sau chiar pe trei vei primi si de la stat, în contul celor 3%-5% retinuti din venit, poate chiar mai putin, spune Vasile Barbu, presedintele Asociatiei Nationale pentru Protectia Pacientilor (ANPP), care a fãcut propriile sale calcule. „Este o utopie sã te gândesti cã privatii vor avea puterea de a asigura pacientii oncologici, de exemplu, si mai ales cu cîtiva lei pe lunã. Necesarul de finantare la nivelul României pentru sãnãtatea cetãtenilor se apropie de 12 miliarde de euro, ceea ce raportat la 20 de milioane de cetãteni face ca necesarul per capita sã fie de 600 de euro. Dacã statul nu reuseste sã colecteze mai mult de 880 de lei per capita, cum sã o facã asigurãtorii privati?”, explicã el. Pachetul social va cuprinde în mod obligatoriu un numãr nelimitat de consultatii, în timp ce o asigurare de între 1 si 5 lei pe zi presupune, de regulã, circa cinci consultatii pe an, un control anual preventiv, transportul de urgentã si diferite proceduri medicale, de la analize la interventii chirurgicale, în numãr limitat. Cei care nu sunt multumiti de ce le oferã aceastã asigurare vor avea la dispozitie, cum au si acum, un fel de „CASCO” medical, pentru care pretul poate ajunge la 40 de lei pe zi. În contul acestor bani, beneficiile ar fi complete: consultatii, interventii chirurgicale, analize complexe ca RMN etc.
Dacã tot pendulãm între totul sau nimic, sã vedem si calea de mijloc: pentru o asigurare de 10 lei pe zi, respectiv 300 de lei pe lunã, o persoanã tânãrã, fãrã probleme grave de sãnãtate, primeste un control medical anual preventiv, circa zece consultatii anuale, investigatii medicale nelimitate, însã numai una la domiciliu si circa trei transporturi cu ambulanta. Pentru a pune fatã în fatã cele douã tipuri de contributii, ne raportãm la venitul mediu brut din 2012, care a fost de 2.117 lei, din care cele 10,7% plãtite în prezent pentru CASS înseamnã 226,5 lei pe lunã. Dacã suntem vizionari si înlocuim cele 10,7% cu taxa de solidaritate lunarã (3%-5%) si asigurarea obligatorie (30-1.200 lei lunar), ajungem la un interval de 93,51 si 1.305 de lei pe lunã (în procente, ajungem la un interval de 4,49%-61,7% din salariul luat ca exemplu).
Observãm cã pe mãsurã ce oferã mai multe servicii, asigurãrile private ajung sã muste tot mai mult din salariu, astfel cã numai cei cu venituri foarte mari si le vor putea permite. Sigur, în varianta în care asigurarea costã între 1 si 10 lei, aceasta este mai micã decât ce plãteste acum asiguratul la stat, însã diferenta între beneficii este enormã, pentru cã pânã acum avea dreptul, cel putin teoretic, de a beneficia de toatã plaja de interventii în baza celor 10,7%. Vedem astfel cã am putea ajunge sã plãtim cu bani mai multi ceea ce primeam de la stat în baza vechii contributii. Si cum majoritatea românilor au acum doar asigurarea de stat, minimalã, în baza celor 10,7%, iatã cum se deschide o piatã cu un potential imens pentru companiile de asigurãri.
Bucurosi, dar nu prea
Dintotdeauna, asigurãtorii privati de pe piata autohtonã asteaptã „verde” de la stat pentru a furniza asigurãri complementare obligatorii pentru cetãteni. Chiar si furnizorii privati de servicii medicale ar trebui sã fie fericiti, întrucât ar putea profita si mai bine de pe urma parteneriatelor pe care le au cu asigurãtorii privati. Când în sfârsit se pare cã existã toate sansele în acest sens, se creeazã o situatie infamã pentru companii, dar mai ales pentru contribuabili. În primul rând, anuntul de la începutul anului al ministrului sãnãtãtii conform cãruia pacientii care aleg sã meargã la un spital privat nu vor mai beneficia de decontarea serviciilor de la CNAS se bate cap în cap cu spusele aceluiasi ministru, cum cã „cine vrea servicii medicale private sã încheie o asigurare privatã de sãnãtate”.
În mod normal, dacã statul tot te forteazã sã îti faci o asigurare medicalã suplimentarã obligatorie la privat, trebuie sã-ti poti deconecta serviciile medicale în orice spital din UE, fie el privat sau de stat. A doua problemã, care loveste cel mai mult în finantele pacientilor, este continutul pachetului de bazã, care, cu cât va fi mai redus, cu atât va mãri numãrul serviciilor pentru care trebuie sã te asiguri suplimentar si, implicit, pretul asigurãrii. Împãrteala este clarã: statul asigurã baza, privatul asigurã restul. Socoteala nu este însã pe placul asigurãtorilor: „Un asigurãtor cu o organizatie existentã nu poate subscrie si asigurãri obligatorii, si facultative, dacã asiguratul acesteia nu opteazã pentru amândouã”, spune Theodor Alexandrescu. În „defuncta” lege a sãnãtãtii de anul trecut, era stipulat cã o societate de asigurãri poate încheia asigurãri obligatorii de sãnãtate numai cu acei clienti care sunt deja asigurati suplimentar în cadrul aceleiasi societãti. „Pacientul trebuie sã aibã în continuare posibilitatea de a alege între asigurarea de bazã sau suplimentarã la o institutie publicã (casa de asigurãri) sau la o institutie privatã. Un lucru încurajator ar fi deductibilitatea fiscalã pentru angajatorul care plãteste pentru angajat o politã de asigurare suplimentarã, spune Daniela Meghea, membru al directoratului ASIROM.
Riscuri însemnate
Potrivit lui Robert Chitan, directorul Gral Medical, conceptul de asigurare „facultativã” sau „suplimentarã” este un eufemism cu care se amãgeste toata lumea: „în realitate, acest lucru se traduce în «a naibii sãnãtate ce scumpã o sã mai fie!»“. Care va fi situatia pentru un contribuabil cu o pensie de putin peste 740 de lei, care are boli cronice, neînscrise în programele nationale si are nevoie de controale periodice si îngrijiri suplimentare? Cum îl va evalua pe el o companie de asigurãri la care trebuie sã se asigure complementar? Cu sigurantã, nu va fi încadrat la categoria cea mai ieftinã de asigurãri private, care începe de la 1 leu pe zi. Va fi un atentat la viata pacientilor sãraci sau cu boli costisitoare, crede Vasile Barbu. Mai mult, termenul de obligatoriu este o sabie cu douã tãisuri, pentru cã în mod sigur vor exista cetãteni care vor sfida termenul si nu vor dori sã se lege de un asigurãtor. Astfel, vor plãti punctual pentru serviciile medicale de care au nevoie în functie de cât le permite venitul sã se întindã. Apare însã riscul ca populatia sã stabileascã singurã dacã are sau nu nevoie sã meargã la doctor, în lipsa unei asigurãri si sã îsi ia „sãnãtatea” în propriile mâini, odatã ce statul va anunta cât va costa ceea ce în trecut oferea aproape garantat cetãtenilor.
Va fi catastrofal dacã se vor introduce asigurãrile private de sãnãtate, pe ideea cine nu plãteste nu se trateazã, iar protestele noastre vor fi pe mãsurã.
Vasile Barbu, presedinte, ANPP
Împuternicirea unor case judetene va face ca, în viitor, rolul CNAS sã se diminueze pânã la disparitie, acestea urmând a deveni complet autonome.
Sorin Paveliu, expert politici sãnãtate
7,5 milioane de români contribuie cu 10,7% din salariu la FNUASS si îi duc în spate pe cei 4,5 mil. de cetãteni scutiti de la platã
70% dintre români nu si-ar face o asigurare de sãnãtate privatã, din lipsa banilor, aratã un sondaj realizat în 2012 de IMAS si MedLife
capital.ro
