Sectia de Recuperare Pediatrică din cadrul Spitalului Județean de Urgență ascunde drame greu de imaginat, imposibil de suportat. Desprinse parcă din film. Fiecare pătuț are povestea lui. Un bebeluș cu șanse 0 de supraviețuire, un altul cu malformații congenitale. Afecțiuni severe îi țin pe copii în spital luni întregi, chiar și un an. În unele cazuri, bolile nou-născuților sunt rezultatul ignoranței părinților.
E greu să-i privești fără să ți se strângă inima. Sunt copii care cresc practic în spital. Cresc departe de zâmbetul mamei. Medicii, asistentele, infirmierele țin loc și de mamă și de tată. Ai vrea să-i iei în brațe pe fiecare, să nu le mai dai drumul. Să te revolți față de o soartă care a lovit atât de dur într-un trup firav de doar 500 de grame.
Unii dintre bebeluși își petrec în spital primul an din viață. Părinții nu pot fi lângă ei să le întindă mâna când fac primul pas, să-i aline când sunt triști, să-i încurajeze, să-i sărute la culcare. Primul zâmbet, primul gângurit, primele cuvinte magice rostite de minunea care a intrat în viața ta sunt bucurii de care nu au parte părinții acestor prunci. Boli grave, netratabile uneori, îi despart pe copii de părinții lor. Bucurie imensă, de nedescris, venirea pe lume a unui copil s-a transformat pentru aceste familii într-un coșmar fără sfârșit, fără speranță. Unii dintre copiii internați la Recuperare Pediatrică sunt cu afecțiuni neurologice severe, cu hidrocefalee severă și malformații la cutia craniană.
În cazul lor, pronosticul este extrem de rezervat încă de la naștere. Familiile însă nu încetează să spere că se va întîmpla o minune, își cheltuiesc și ultimii bani pentru tratamente în centre specializate. Mai sunt și cu malformații de cord sau ale cavității bucale (așa-numita gură de lup sau gură de iepure), malformații ale picioarelor. Unii sunt supuși de mici unor intervenții chirurgicale, alții se recuperează prin kinetoterapie. “Grav este că de la an la an crește numărul celor cu malformații congenitale cardiace. Patru copii avem internați acum. Cazurile grave, urgente, trebuie trimise la Tg. Mureș. Doar acolo se operează copii sub un an. Din vară însă nu mai primesc la operații, pentru că s-a stricat ecograful. De-abia din această lună se pot face din nou programări. Noi trimitem acum la Iași, dar acolo nu operează sub un an”, spune dr. Aurelia Țaga, medic specialist la Secția de Pediatrie.
“Sunt copii care nici la un an nu pot înghiți”
“Avem internați și copii cu dificultăți în alimentație, care necesită spitalizare prelungită pentru a se recupera. Au avut suferințe perinatale, cu sechele postnatale și primesc alimentația gavat, prin sondă gastrică. Au avut probleme la naștere și nu au simțul glutiției. Unii se recuperează, alții mai puțin. În circa șase luni se decide soarta lor, ori merg acasă dacă sunt recuperați, ori prin Direcția pentru Protecția Copilului ajung într-un centru specializat.
Părinții, acasă, nu-și asumă riscul să pună o sondă. Este complicat și riscant. Sunt copii care nici la un an nu pot înghiți. Familiile se tem să-i ia acasă, nu se pot ocupa de ei, nu le pot schimba sonda și așteaptă să mai crească, să mai primească ajutor specializat și poate problemele se vor remedia. Din păcate, sunt și cazuri nefericite, care nu s-au recuperat niciodată. Sunt copii care și la 15 ani sunt alimentați prin sondă. Este groaznic, ei nu au o viață, nu au un viitor. Nu se dezvoltă normal, sunt foarte slabi, mușchii nu se dezvoltă pentru că alimentația de acest fel asigură strict suportul pentru a supraviețui. Și cheltuielile spitalului sunt foarte mari. Alimentația este una specială, de suport, cu vitamine, calciu, fier”, povestește dr. Aurelia Țaga.
Zeci de copii distrofici din vina părinților
24 de copii din Secția de Recuperare Pediatrică suferă de distrofie de gradele I – III. Greutatea reală este mult mai mică decât cea ideală pentru vârsta lor. Unii se recuperează în trei-patru luni, alții au nevoie de spitalizări repetate. Cauzele nu sunt întotdeauna anatomice (malformații, lipsa reflexului de glutiție), ci țin și de o educație și o informare corectă a gravidelor sau a proaspetelor mămici. Greșeli aparent minore atât în alimentația femeii însărcinate, cât și a nou-născutului pot face diferența între un copil sănătos și unul cu probleme de sănătate irecuperabile. “Dacă o gravidă are o alimentație corespunzătoare, completă, cu suport de calciu și vitamine, și copilul va primi tot ce îi trebuie și se naște normal, cu o greutate normală.
Dar cauzele distrofiei sunt în principal postnatale. La bază stau greșeli de alimentație a nou-născutului. Trebuie ținut cont de vârstă, dar și de toleranță. Copiii distrofici provin, de obicei, din familii dezorganizate și prezintă, în același timp, și anemii sau chiar rahitism. Vin în spital, reușesc să se recupereze după două-trei luni, se întorc acasă, în mediu cu mulți copii, în condiții precare, iar după un timp sunt aduși din nou la spital. Copiii cu asemenea afecțiuni sunt mai predispuși la boli precum bronșiolite, pneumonii, diaree. Din cauza condițiilor precare în care trăiesc, cei mici revin la spital la intervale scurte de timp”, mai spune dr. Aurelia Țaga.
