|

VREMEA NOUÃ, DUPÃ 24 DE ANI! (facsimil)

ISTORIE Ziarul “Vremea Nouã” a fost, ani de-a rândul, un mijloc de informare a populatiei, într-o perioadã în care comunismul nu permitea existenta mijloacelor de informare în masã. Nu existau, pe atunci, nici radiouri, nici televiziuni, decât un ziar sãptãmânal, la care o mânã de oameni încerca sã facã informare, pe cât permitea cenzura comunistã. Pe 23 decembrie 1989, însã, în Vaslui apãrea un nou ziar, “Adevãrul”, cel care continua munca celor de la “Vremea Nouã”. “Nas” al acestei noi publicatii, profesorul Paul Munteanu, spune cã s-a dorit un nou ziar, continuator al ziarului care exista pe vremea PCR, cu ziaristii care se formaserã la “Vremea Nouã”. “Am stat în seara de 22 decembrie si am tot analizat diverse denumiri pentru noul ziar. Eu am venit cu numele acesta, Adevãrul, si toti colegii mei din Consiliul National al Frontului Salvãrii Nationale au fost încântati. Au venit, chiar de la primul numãr, ziaristii de la Vremea Nouã, printre care dl. Jomir, dl. Alexandru Croitoru, dl. Zbârlea, plus alte persoane cu care am lucrat toatã noaptea de 22 spre 23 decembrie sã scoatem noul ziar”, a explicat prof. Munteanu. Ziarul Adevãrul de Vaslui a continuat sã informeze populatia judetului pânã în 2007, când Dinu Patriciu a revendicat în instantã marca. Atunci, un colectiv de la Adevãrul de Vaslui a decis sã reînfiinteze Vremea Nouã, un brand de succes în acest moment, cel mai important ziar al judetului Vaslui.

Ziarul Vremea Nouã a avut o poveste complicatã, în zilele fierbinti ale Revolutiei Române. Prof. Paul Munteanu, care era în acel moment vicepresedinte al Consiliului Frontului Salvãrii Nationale, spune cã ziarul era aproape în imposibilitate de a fi tipãrit. “Nu stiu ce se întâmplase, dar Vremea Nouã nu mai apãruse pe piatã în acele zile. Ne trebuia un ziar care sã continue munca celor de la Vremea, un ziar cu care sã comunicãm populatiei toate informatiile care circulau în acele zile”, îsi aminteste prof. Munteanu. Dl. Munteanu se ocupa de tot ce însemna institutiile de culturã din judet si îsi luase sarcina de a revitaliza singurul ziar care functionase pânã atunci. “Era o problemã complicatã, trebuia sã dãm comunicate cãtre populatie, prin sindicate, aveam multe de spus. Nu aveam televiziuni, nici radiouri, nimic. Doar Vremea Nouã, însã acest ziar nu apãruse câteva zile. Atunci am gândit cã ne trebuie un ziar nou, al Consiliului Frontului Salvãrii Nationale. Ne-am adunat pe 22 decembrie 1989, pe la 7 seara. Eram mai multi dintre cei care ne ocupam de Frontul Salvãrii Nationale, printre care Gheorghe Teodoru, Ion Parfene, Relu Budacea, Dan Ravaru, oameni de culturã, era si pãrintele Gheorghe Sofianu alãturi de noi, plus tineretul de la OTL, Organizatia Tineretului Liber, Paul Tãbãcaru. Am zis cã ne trebuie un ziar al Revolutiei, al CFSN, asa cã am trecut la discutii. Ne gândeam, asa era gândul nostru pe atunci, cã Vremea Nouã apartinea vechiului regim si trebuie sã scoatem un ziar adecvat noilor conditii, care sã continue munca acestui ziar si a celor care lucrau acolo. Spuneam initial cã vom face un ziar în care nu vom coopta ziaristii de la Vremea Nouã, dar lucrurile se vor schimba chiar în acea searã de 22 decembrie”, îsi aminteste dl. Munteanu.

Ziarul trebuia sã se numeascã “Glasul Revolutiei”

Printre primii care au venit în viitoarea echipã a ziarului Adevãrul de Vaslui a fost fotograful Petricã Lascãr, cel care fusese ani de-a rândul fotograful ziarului Vremea Nouã. Ulterior, aveau sã vinã si ceilalti colegi ai dlui Lascãr, însã în seara de 22 decembrie 1989 lucrurile se desfãsurau cu rapiditate. “Cei care eram la CFSN discutam despre cum vom numi noul ziar. Unii i-au spus <<Vocea Vasluiului>> sau <<Glasul Revolutiei>>. Mai mult, ca o chestie glumeatã, la un moment dat cineva spunea cã ar trebui sã mergem la Bucuresti, sã cerem avizul sã scoatem un nou ziar, la Comitetul Central si Sectia de Propagandã. L-am rugat sã se ocupe de alte sectoare de activitate, pentru cã era clar depãsit. <<Domnule, vã rog sã vã ocupati de gãrzile patriotice, nu vã pricepeti, sunteti depãsit>>, i-am spus acelui domn, nu am sã-i spun acum numele. Tot eu am stat si m-am gândit: <<Dacã tot am fãcut Revolutia si vrem sã schimbãm niste lucruri, hai sã-i spunem ziarului nostru Adevãrul>>. Asa am gândit, iar toti cei care erau de fatã au fost încântati”, mai spune dl. Munteanu, astãzi lideri ai revolutionarilor din judetul Vaslui. Practic, îsi mai aminteste interlocutorul nostru, “am fost nasul ziarului Adevãrul, alãturi de dl. Relu Budacea si dl. Teodoru, ei m-au ajutat sã scoatem, alãturi de multi altii, primul numãr al noului ziar”. O delegatie a CFSN Vaslui, în frunte cu dl. Teodoru a mers la Tipografia din Vaslui, unde a avut o discutie, cãtre ora 22.00, cu administratorul de atunci al institutiei, dl. Pintilie. S-a spus cã se doreste tipãrirea, pentru dimineata de 23 decembrie, a noului ziar, “Adevãrul”, un ziar al Revolutiei din judetul Vaslui. Pintilie urma sã punã tipografia la dispozitie, iar omul nu s-a împotrivit. A spus doar cã nu are o aprobare si nu are cine sã-i dea B.T., adicã “bun de tipar”, însã i s-a spus cã este o decizie a Consiliului Frontului Salvãrii Nationale, care o sã dea si “bun de tipar”. “La tehnoredactarea ziarului Adevãrul, prima editie, i-am cooptat pe regretatul poet Ion Iancu Lefter, care era <<cap limpede>> al ziarului, profesorul Dan Ravaru, dar ni s-au adãugat si ziaristii de la Vremea Nouã, printre care dl. Jomir, dl. Croitoru, dl. Zbârlea, eram cu totii decisi sã facem un ziar al Revolutiei. Dl. Ion Iancu Lefter chiar stia cum se face un ziar, de aceea fusese cooptat alãturi de noi, plus cã era si dl. Jomir, a intrat în echipã si Ion Parfene, din partea CFSN. Era aproape de orele 23.00, când toatã aceastã echipã mare s-a reunit într-o salã spatioasã din Tipografie, pe care ne-a pus-o la dispozitie dl. Pintilie, administratorul. Discutasem cam patru ore detaliile noului ziar si am descis sã trecem la treabã”, îsi mai aminteste dl. Munteanu. Primul punct avut în vedere de echipa redactionalã a fost un material numit simplu, “Chemare”, un apel cãtre toate întreprinderile din judet. “Am transmis tuturor muncitorilor, populatiei judetului Vaslui, cã nu trebuie sã întrerupem productia, sã nu se facã stricãciuni, devalizãri în fabrici. Am cerut tuturor oamenilor muncii, în special cei din domeniul alimentar, sã continua productia la pâine, lapte, carne, tot ce era nevoie pentru alimentatia populatiei în acele clipe. Am luat legãtura cu dl. primvicepresedinte Vlad si cu dl. Trifan, de la Consiliul Popular Judetean, cãrora le-am pus la dispozitie o salã în Palatul Prefecturii actuale, la etajul I, pentru centralizarea datelor. Ce a fost interesant este cã am publicat statistica economicã a judetului, în primul numãr al ziarului Adevãrul, fãrã cenzura de altã datã. Era un fel de semnal, cã productia industrialã trebuia sã continue, iar ziarul Adevãrul urma sã spunã oamenilor aceste lucruri. Tot în primul numãr am fãcut si un apel cãtre sindicate, într-o problemã care nemultumea pe multi. Am cerut sã ne comunice listele cu repartitiile la locuinte, pentru cã erau multi oameni ai muncii care ajungeau pe locul I si când sã li se dea o locuintã se trezeau pe locul 10. Am vrut sã facem publicã lista cu repartitiile, tin minte cã mai multe sindicate ne-au trimis acele liste”, îsi mai aminteste interlocutorul.

“Adevãrul” de la Vaslui, primul ziar al Revolutiei din România!

Pe prima paginã a ziarului apãrea un titlu care soca pe aceia care, zeci de ani, citiserã de mãretele realizãri ale lui Nicolae Ceausescu. Titlul era: “Dictatorul a fugit! Suntem liberi”. “Am cerut ca toate stirile legate de ceea ce se întâmplã în judet sã fie centralizate la sediul CFSN, în special la biroul meu. Tin minte cã, la primul numãr, era o avalansã de materiale, puteam scoate zece ziare, nu unul singur, atât de multe informatii aveam. Am decis ca, în primul numãr din Adevãrul, sã publicãm lista membrilor CFSN, componenta. Marian Enache era presedintele Consiliului, eu si cu dl. Ciureanu eram vicepresedinti, plus câteva zeci de persoane din Biroul Executiv. Eram cam 23 de persoane în conducerea judetului din acele zile. Tin minte cã am publicat în ziar numele unor intelectuali de frunte ai judetului, ca dr. Chitic, sotii Sabadac, un domn Tarãlungã, multi altii. Am fost personal, în noaptea de 22 spre 23 decembrie, de douã ori cu masinile fostului Comitet de partid, sã vedem cum merge ziarul. S-a lucrat toatã noaptea, dl. Jomir, cu dl. Croitoru, cu dl. Lascãr, Ion Iancu Lefter si toti cei din echipa redactionalã, era si un domn profesor Anicolãesei, oameni de calitate”, mai spune dl. Munteanu. Nimãnui dintre cei implicati în tipãrirea primului numãr din Adevãrul de Vaslui nu i-a fost teamã. Era o stare de entuziasm, ceva de nedescris, spun martorii acelor zile. “Noi am scos, la Vaslui, primul ziar Adevãrul din toatã tara. A fost o sansã nesperatã. Pe 23 decembrie 1989. Dupã Vaslui, au mai apãrut Adevãrul la Bucuresti si un ziar Adevãrul, la Cluj, însã noi, la Vaslui, am avut sansa de a scoate primul ziar Adevãrul din toatã tara. Tin minte cã au fost douã editii Adevãrul, pe 23 decembrie, una dimineatã si cealaltã la prânz. Cam 10.000 de ziare s-au tipãrit în acea primã zi a Adevãrului de Vaslui. Nu aveti idee ce impact a avut, toatã lumea voia sã aibã acest ziar. Am transmis mesaje importante cãtre muncitori, cãtre sindicate. Era singurul mijloc de informare a populatiei”, mai spune Paul Munteanu. Pe 23 decembrie, seara, s-a tipãrit a doua editie a ziarului Adevãrul, în care s-au publicat, pentru prima datã, informatii si colinde de Crãciun, un ziar festiv, cum nu fusese vreodatã în judet. “Ziarul Adevãrul a fost un ziar al nostru, al poporului, si a rãmas asa multi ani, stiu cã s-a tipãrit ani de-a rândul în judet, cu o echipã bunã de jurnalisti. Am fost primul director al ziarului Revolutiei de la Vaslui, am dat bun de tipar primelor numere si am o mare mândrie cã am pus umãrul la dezvoltarea presei locale”, mai spune prof. Munteanu.

Dinu Patriciu a deturnat Revolutia Românã de la Vaslui

Ziarul Adevãrul, devenit ulterior Adevãrul de Vaslui, a continuat sã informeze populatia multi ani la rând, dupã decembrie 1989. Încetul cu încetul, s-a format o echipã de profesionisti, care a fãcut un crez din prezentarea adevãrului despre realitãtile cotidiene ale judetului. Bine informat, bine structurat, ziarul a functionat sub acest nume pânã în 2007, când Dinu Patriciu, mogulul de atunci al presei nationale, a decis sã dea în judecatã pe toti cei care detineau brandurile locale “Adevãrul”, pentru a face un singur ziar Adevãrul, la nivel national. Echipa noastrã redactionalã s-a luptat în instantã cu Patriciu, a si câstigat mai multe procese, însã am decis, din respect pentru cititori, sã trecem la un nume consacrat, care a fãcut istorie în judetul Vaslui, “Vremea Nouã”. De atunci si pânã acum, Vremea Nouã a devenit cel mai important cotidian al judetului Vaslui, un nume cunoscut în presa nationalã, care aduce la timp cele mai importante informatii.

ULTIMUL ZIAR COMUNIST…. Pe data de 12 decembrie 1989 a apãrut ultimul numãr din ziarul Vremea Nouã, din seria “comunistã”

REVOLUTIONAR… Pe 23 decembrie 1989, Vremea Nouã devine Adevãrul. Acesta este primul numãr din ziarul revolutiei!

ACTUALITATE… Pe 23 martie 2009, Adevãrul si-a luat veche denumire, Vremea Nouã, asa cum apare si astãzi!