Dacă un pasager ar fi început manevre de resuscitare, e posibil ca bărbatul de 57 de ani să fi supravieţuit. Tragedia s-a petrecut pe ruta dintre localităţile Mironeasa şi Valea Ursului.
A murit şi nimeni nu a ştiut să îi acorde ajutor. Un bărbat, în vârstă de 57 de ani, se afla într-un microbuz când a suferit un stop cardio-respirator. Incidentul s-a produs între localităţile Mironeasa şi Valea Ursului, iar atunci când pasagerii au observat că bărbatului i se face rău, au apelat la numărul de urgenţă 112. A fost însă prea târziu.
„În urma apelului un echipaj SMURD s-a deplasat la faţa locului. Pacientul a fost resuscitat, dar, în ciuda eforturilor medicilor de a îi salva viaţa, nu s-a mai putut face nimic. Acesta a fost declarat decedat. Pacientul era cunoscut cu antecedente cardiace şi suferea de obezitate“, a precizat prof. dr. Diana Cimpoeşu, medic-şef UPU SMURD.
Chiar şi în aceste condiţii, viaţa bărbatului putea fi salvată dacă unul dintre martori ar fi început manevrele de resuscitare imediat după incident. Din păcate, nimeni nu a intervenit, deşi au primit indicaţii de la operatorul din dispecerat.
Medicii ţin acum să atragă atenţia asupra importanţei acestor manavre, ce pot face diferenţa între viaţă şi moarte. „Este esenţial ca atunci când cel care vede un stop cardiac şi îl anunţă, să înceapă şi manevrele de resuscitare. Să se facă efectiv compresii toracice. Atunci când apelezi la 112, în astfel de situaţii îţi sunt oferite indicaţii la telefon“, a adăugat prof. Cimpoeşu.
De aceea, este bine să ştim ce trebuie să facem atunci când ne aflam într-o asemenea situaţie. În primul rând, manevrele de resuscitare sunt compresiunile toracice externe şi ventilaţia artificială. Pentru compresiunile toracice externe se folosesc ambele mâini, cu degetele întrepătrunse şi ridicate de pe torace, coatele întinse, fără a se întrerupe contactul cu trupul pacientului şi se aplică o presiune suficientă pentru a comprima sternul cu 4-5 cm. Timpii de compresie şi decompresie trebuie să fie egali. Urmează respiraţia artificială sau respiraţia „gură la gură“.
Victima se aşază culcată pe spate, pe un plan dur, cu capul în hiperextensie şi gura menţinută deschisă. Salvatorul se va afla în genunchi lângă victimă dacă aceasta este pe sol sau în picioare dacă e pe un pat. Pensează nasul victimei, trage aer în piept se apleacă asupra victimei şi aplicând gura etanş peste buzele victimei expiră cu putere 2-3 secunde. Dacă există leziuni la nivelul gurii, atunci aerul va fi insuflat prin nasul victimei, în timp ce gura va fi acoperită ermetic cu mâna. Aceasta metodă fiind respiraţia „gură la nas“.
De reţinut e că o respiraţie eficientă determină ridicarea peretelui toracic. Resuscitarea se continuă în aceeaşi secvenţă: 30 de compresii toracice externe urmate de două ventilaţii artificiale. Manevrele se aplică până la sosirea ajutorului medical specializat sau până la apariţia respiraţiilor spontane ale victimei.
