În timp ce pãrintii si bunicii lor erau luati la bãtaie si goniti de pe propriul pãmânt, de cãtre jandarmii veniti sã facã loc utilajelor apartinând americanilor de la Chevron, un grup de copii, pe-o margine de drum din Pungesti, s-au apucat sã cânte! Singuri si fluturând în mâini un steag tricolor, copiii au început sã cânte tare: “Plânge mamã, plânge tatã/România e furatã/Urlã lupul la Pungesti/România, unde esti?” – rãsuna pânã departe, cântecul sincer al copiilor. Ecoul glasurilor lor nevinovate duce cu el parcã sentimentul crunt al neputintei, în fata colosului american, gata sã bage sondele în pãmântul curat al tãrii. Mai încolo, pãrintii si bunicii lor sunt suiti în dube de jandarmi, scuipati si loviti. Sunt prea mici acesti copii ca sã poatã face mai mult, sã îi poatã convinge pe jandarmi cã… si viata lor va fi, în curând otrãvitã. Cântecul lor însã ar trebui sã trezeascã în inima românilor de pretutindeni, ultima fãrâmã de patriotism! Urlã lupul la Pungesti/România, unde esti?” – spun versurile acestui cântec, prin care copiii Pungestiului cer spijin! Nevoia de sussinere a acestei curajoase Miscãri de Rezistentã Împotriva Gazelor de Sist are nevoie de sustinerea tuturor celor care nu vor sã asiste impasibili la ceea guvernantii au fãcut, fãrã resentimente: “ Pe o pungã de dolari/Ne-ati vândut la americani… “
Urlã lupul la Pungesti/România, unde esti?
C-au venit americanii/ Si Vlase-a luat toti banii/
Plânge mamã, plânge tatã/România e furatã!
Plangeti babe, plângeti mosi,
Cã aveti nepoti frumosi/
Dar pe o pungã de dolari/
Ne-ati vândut la americani…
