FERICIRE Si oamenii pot face minuni, dacã vor. Într-o singurã zi, ei au îndeplinit o multime de dorinte pe care cei patru frãtiori de la Husi le aveau de mult, încã de când au auzit ei cã pe lume, în seara de dinainte de Sfântul Nicolae, un Mos darnic si bun, umple ghetutele copiilor cuminti. Dulciuri pe alese, fructe dintre cele mai gustoase si jucãrii – toate au ajuns la ei, în seara cea magicã.
Povestea celor patru frãtiori din Husi, care îl asteptau pe Mos Nicolae chiar dacã mama le spusese cã nãdejdea lor e una zadarnicã, i-a impresionat pe multi oameni cu inimã bunã. Chiar în seara cea frumoasã, când în ghetutele milioanelor de copii, Mos Nicolae lãsa cadouri fel de fel, magia sãrbãtorii a ajuns si-n cãsuta lor. Nu a venit chiar Mos Nicolae, personal, dar a trimis câtiva oameni cu suflet cald, care au adus atâtea daruri, cât Mãdãlina, Mario, Raul si Leondard nici n-au visat vreodatã. Pungi cu dulciuri, jucãrioare frumoase, portocale, sucuri, prãjiturele si, foarte important, masinute, cum si-au dorit bãietii. “Uite, masinutã mi-a adus!”, strigã Mario. “Si geantã si pãpusã si ciocolatã!”, spune Raul, arãtând cu bucurie spre tot ceea ce a primit în dar. Ei niciodatã nu au vãzut atâtea bunãtãti în casa lor si în ochi le licãreste fericirea, mai cu seamã când strâng în brate jucãriile primite.
“Mi-am dat seama cã pe lume mai existã bunãtate”!
La cei patru frãtiori au venit cu daruri trei familii din Husi si un domn din Bârlad, înduiosati de nãdejdea cu care micutii au spus cã Mosul nu are cum sã îi uite tocmai pe ei. Ca sã transforme o sperantã atât de curatã în realitate, acesti oameni buni au venit la casa celor patru frãtiori, cu tot ce au crezut cã îi poate face mai fericiti. Pentru cã au înteles cã, dincolo de… ghetutele care trebuie umplute în seara de dinaintea Sfântului Neculai, aceastã familie o duce greu, oamenii au venit si cu alimente (fãinã, ulei, zahãr, ba chiar si un sac cu cartofi), pentru ca, si de aici înainte, mãcar o vreme, mama sã le poatã oferi copiilor un trai mai usor. “Nu am cuvinte sã multumesc acestor oameni! Poate nici nu trebuia sã ne aducã atât de multe lucruri. Mi-au adus chiar si câteva hãinute si dulciuri, alimente si ne-au dat si un bãnut. Nu stiu dacã meritam si nu stiu cum as putea sã le multumesc. Mi-am dat seama cã pe lume mai existã bunãtate. Mai existã oameni cu suflet mare. Au venit trei doamne din Husi, chiar si cu copiii dumnealor, ca sã îi vadã pe cei mici. Apoi, un domn de la Bârlad a bãtut atâta drum ca sã vinã la noi. Din tot sufletul îi multumesc. Îi rog sã mã ierte, cã de emotie, nici nu am mai întrebat cum îi cheamã, nu am retinut. Dar Dumnezeu sã le dea sãnãtate pentru tot ceea ce au fãcut. Atât de fericiti au fost copiii, cum niciodatã nu cred cã s-a mai întâmplat”, a spus Elena Geta Obreja, 37 de ani, mama celor patru copii.
