SLUJBE Deniile se sãvârsesc începând cu seara Floriilor, pânã în Vinerea Mare, când se cântã Prohodul Domnului. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” si înseamnã priveghere sau slujbã nocturnã. Pentru a-i pregãti pe credinciosi de Înviere, Biserica a rânduit în sãptãmâna aceasta curãtenie prin post si rugãciune. Iar pentru ziua de luni, când Iisus – înconjurat de apostoli în cetatea Ierusalimului – se pregãtea El însusi de martiriu, s-a ales drept cuvânt de luare-aminte pilda smochinului neroditor. Ce semnificatie are aceastã pildã? Deniile, postirea si ruga. Astãzi, în Sãptãmâna Sfintelor Patimiri, Biserica ne aduce aminte si de Patriarhul Iosif care a fost vândut de fratii sãi in Egipt. El este o preînchipuire a lui Hristos, vândut de Iuda.
Deniile se sãvârsesc numai în douã sãptãmâni din timpul unui an bisericesc si anume: în sãptãmâna a cincea si a saptea din Postul Sfintelor Pasti. Astãzi, slujba este despre Fericitul Iosif si smochinul blestemat sã se usuce. Fiecare zi din Sãptãmâna Patimilor are semnificatia ei. Mai corect, se numeste Sãptãmâna Pãtimirilor Domnului Hristos, pentru cã, în acest rãstimp, se pomenesc evenimente legate de suferintele Mântuitorului. Astãzi se face pomenire de Fericitul Iosif cel prea frumos si de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului. Patriarhul Iosif este exemplul biblic care impresioneazã prin dorinta lui de a-I sluji lui Dumnezeu. A fost iubit de pãrinti, dar fratii sãi l-au vândut în Egipt. El, care a tinut sã rãmânã fãrã de pãcat, a ajuns în închisoare învinuit fiind de pãcate, apoi ca tâlcuitor al viselor lui Faraon, mai-marele Egiptului, însã a fost gãsit drept întelept si bun de a conduce Egiptul si a salvat de la moarte prin înfometare pe concetãtenii sãi si pe conationali, pe care dupã aceea i-a adus în Egipt. De aceea Biserica Ortodoxã îl pomeneste cu cinstire. Tot în aceastã zi de Luni, crestinii ortodocsi îsi amintesc de o minune pe care a fãcut-o Domnul Hristos. Negãsind smochine într-un smochin neroditor, Iisus Hristos l-a blestemat sã se usuce si smochinul s-a uscat. Pomenind aceastã întâmplare, Biserica ne atrage atentia cã si noi, oamenii, suntem chemati spre a da rod, spre a ne pune în valoare virtutile. Smochinul cel blestemat de Mântuitorul este un fel de pildã pentru noi, ca sã stim cã vom fi rãsplãtiti pentru binele pe care îl facem, dar vom fi pedepsiti pentru îndãrãtniciile noastre si pentru nedorinta de a face bine.
