Milutã Moga
În aceste zile capricioase de varã, societatea româneascã este din nou bulversatã de nebãdãiosul premier plagiator, cãruia i s-a pus pata nici mai mult, nici mai putin pe sistemul educatiei nationale. Asadar, la sfârsitul sesiunii parlamentare, pe furis, guvernul a “comis” o fraudã imensã, torpilând la propriu si la figurat unul dintre cele mai sensibile domenii – educatia si formarea viitorilor cetãteni ai tãrii.
Din pãcate, ceea ce nu stiu autorii acestui monstruos fapt este acela cã România a avut, cel putin între cele douã rãzboaie mondiale, unul dintre cele mai performante sisteme de învãtãmânt. În acest sens aduc la cunostinta publicului larg o informatie ce ar trebui sã-i punã pe gânduri pe complotistii de astãzi.
Mã numãr printre privilegiatii timpului de a fi avut printre mentori pe unul dintre marii dascãli ai României contemporane – prof. dr. docent Georgel Vãideanu.
La o orã de curs, în 1966, Domnia sa avea sã ne mãrturiseascã cã în calitate de expert UNESCO avea sã viziteze Japonia împreunã cu o delegatie a forumului international la invitatia împãratului. În momentul prezentãrii, pronuntându-se numele distinsului profesor si tara de origine, România, Majestatea sa a solicitat sã facã o largã remarcã: “Japonia datoreazã o mare recunostintã României, fãrã de care nu ne-am fi putut ridica la o asemenea cotã de dezvoltare. Imediat dupã rãzboi, tara se afla într-o situatie jalnicã. Învinsã de aliati, cu economia distrusã, fãrã colonii si mai ales panicatã de cele douã catastrofe nucleare de la Hiroshima si Nagasaki, trebuiau gãsite grabnic solutii de redresare. Tatãl meu m-a împuternicit ca print mostenitor, sã constitui o delegatie de savanti si sã cutreierãm lumea în a gãsi unul dintre cele mai performante sisteme de învãtãmânt si educatie pe care sã le adaptãm la conditiile Japoniei. Astfel singura sursã ce o puteau exploata în binele tãrii era mintea omului. În cele din urmã ne-am oprit la România si n-am gresit. Asta se întâmpla în 1947. Cred cã acum învãtãmântul românesc a evoluat si mai mult.”
Din pãcate n-am avut nici curajul si nici puterea sã-i spun împãratului cã rusii si sistemul comunist au distrus învãtãmântul românesc mai dibai decât fãcuserã cele douã bombe nucleare în Japonia, ne mãrturisea cu durere în suflet distinsul dascãl.
Iatã, deci, cã originea dezvoltãrii miraculoase a Japoniei îsi trage seva de la învãtãmântul românesc interbelic.
Am adus în discutie acest fapt spre a fi cunoscut de întreaga societate, dar si ca o expresie a dezaprobãrii fatã de actul guvernului, care printr-o ordonantã de urgentã a modificat structural o lege organicã. Vor cu tot dinadinsul sã oficializeze ca prostia, impostura si furtul intelectual sã beneficieze de protectie legalã.
În sfârsit se observã cã treptat se reînvie vremurile de dupã 30 dec. 1947. Popor român, chiar atât de jos ai coborât? Nu-ti ajung deceniile întregi de purificare intelectualã si moralã?!
De ce nu se cautã cu migalã în sipetul deceniilor trecute pentru a se gãsi comoara ascunsã si slefuitã pentru a deveni diamantul timpurilor actuale!?!
Pentru asta este nevoie de oameni curajosi, de adevãrati români, bravi promotori ai binelui national!
