Acasã la mos Vasile
de CORNELIU BICHINET
Fãrã ca cei din jur sã-si fi tulburat linistea si vietile, Maria, se stinse, asa cum trãise întreaga-i viatã, discret, pãsind spre lumea de dincolo, în prag de sãrbãtori, tiptil, blajin si senin, ca un fulg sãgalnic.
Lume de pe lume… . Un soare cu dinti se joacã pe deasupra stogurilor cu fân pe care le croise în varã mos Vasile, chibzuind la cei peste optzeci de ani ai sãi c-o sã-i ajungã nutretul si pentru oi, si pentru caprele pe care se-ncãpãtîna sã le înmulteascã de la an la an, si pentru cei doi armãsari ce fornãiau nãvalnic în grajd, dospind de sãnãtate, gata-gata sã rupã opritorile cu care erau legati. Porcul îl tãiase joi si-l lungise într-o covatã uriasã din plop scobit, pe care-o folosea de câteva ori pe an, pentru sãrat si uscat carnea necesarã hranei tãranilor cu pãmânt.
Mos Vasile nu era chiar tãran. Muncise el pãmântul toatã viata, însã nu trãise din asta. Mai înainte crescuse oi, oi multe, iar dupã ce feciorii sãi se rãzletiserã prin lume îsi luase un serviciu la I.A.S., un fel de magaziner si casier, om cu cheile si lãcata, de încredere pentru sefi, deoarece nu se-mbãtã niciodatã, desi, nici el, ca orice om cu principii si bine ancorat în realitate, nu ducea paharul la urechi…
Mos Vasile întelegea cã peste cinci-sase ore rãmâne singur cuc, singur în bãtãturã, singur în casa pe care-o ridicase împreunã cu Maria, în urmã cu cincizeci de ani, si-n care amãgise atâtea amaruri si trãise si mai multe bucurii. Femeile satului îi îndemnau pe cei ce veniserã la priveghi cu prãjituri si cu rachiu. Rachiul le plãcu si celor doi preoti tineri care-si tinurã serviciul ca la bunii crestini si contribuabili, dupã tipic, varianta medie, tinând cont si de vântul iute ce se strecura printre raielele gardului.
O masinã mare, neagrã, cu numãr de înregistrare „RAI” si pe care un „initiat” fãrã umor, cinic chiar, scrisese cu litere sidefii „PROGRAM NON-STOP” se urni din ogradã, cu trupul neînsufletit al Mariei cu tot, lãsând în poartã un câine plâns si derutat, urlând a pustiu, ca un semn al zãdãrniciei pe acest pãmânt. Mos Vasile îi fãcu din mânã discret câinelui, un semn stiut numai de ei, însã, nãuc, fãrã a-l mai asculta pe stãpân, patrupedul se-ncãpãtînã sã suspine în lungul drumului, bãnuind cã de-aici în acolo o sã fie altfel, rãu !
Mos Vasile asistã la praznic în tãcere. Nu-l zãrise nimeni plângând, omul avea sã-si înãbuse durerea singur, singur în odaia sa, abia dupã ce toti, dar absolut toti, apropiati si mai îndepãrtati, neamuri ori simpli megiesi aveau sã se îndrepte spre casele si grijile lor.
Se înnoptã. Mos Vasile griji la oi mai întâi, perie caii, le puse asternut si lucernã, închise gãinile si-i aruncã lui Ipsilante, dulãului, un dãrãb de mãmãligã, însã acesta nici mãcar nu se uitã la mâncare, scâncea în poartã, asteptând ceva care n-avea sã mai vinã niciodatã. Niciodatã. În rest, tãcere !
darabul de mamaliga s/a transformat intr o dezamagire totala.A ti promis ca rezolvati cu o parte din datoriile pe care are dgaspc fata de copiii institutionalizati,dar promisiunile s au transformat in aceleasi minciuni!!!!!lLA MULTI ANI!!!!!
Sa ne mai lasi…!….
parazit politic cu ambitii de om literat popular…bla bla bla…
da si bini o mai dai motani!
Cand promiteti ceva, trebuie sa va si asumati..domnule Bichinet!Iar ne-ati dus cu zaharelu si ati uitat de restantele care le revin asitentilor maternali!!!Am asteptat cu nerabdare sa primim macar o parte din bani dar……….inca o mare deziluzie.Pacat!Flatus vocis!
Lili, tu esti constienta ca banii astia care le revin asistentilor maternali trebuie sa vina de la Guvern?!? Daca aceia nu trimit banii, atunci de unde sa va dea Bichinet sau mai stiu eu cine bani?!?
Cat despre articolul in sine, pe mine unul m-a impresionat. Multi dintre bunici/parinti incep sa se stinga, iar vorba lui Emil Boc legata de parinti e adevarata. Problema e ca saracii, dupa ce au muncit o viata si si-au platit darile la stat, au ajuns sa fie batjocura Romaniei;)!
si o incurca cu gainile la sfarsit.
de unde nu-i nici Dzeu nu cere,
dar politica da impostorilor si iluzia ca au talent,
si bani necuveniti .
Bichinet, de pamfletar esti bun, pentru ca si politica de pafletar ai facut si faci in continuare, ca si cum lumea de astazi este cea de ieri !!! Voi, pamfletarii politici ai Romaniei, chiaburii de alta data care nu v-ati mai schimbat mentalul , credeti in continuare ca romanii(vasluienii) a ramas la fel si ca ii puteti pacali trecind la sensibilizarea lor prin astfel de pamflete. A venit vremea sa mai plecati pe la casele voastre la crescut porci si oi cu Mihalache (uai) cu tot.
Bichinetule , ti-am u rmarit amintirile tale povestite in cadrul unui interviu Tv…Dar ,domnule invatator ,profesor ,scriitor -prozator de proza scurta cu tematica rural -moralizatoare si cu mesaje nationaliste de unde sunt ,totusi ,unele greseli de ortografie din scrierile tale. sau de unde pana unde cozile de la magazine provin de la americani ?Am uitat asa de repede de ingrozitoarele cozi comuniste de la lapte ,zahar si ulei ,sau de la paine ,sau de la benzina ?…Zau , Bichinetule , cred ca de vina este numai adresa ta rurala…
Ascultati El moreno si dispareti
vremea puincuristului de bichinet a trecut , buzatu la epuizat la maxim omul a luat-o razna de tot un papagal al politii vasluiene,care numai cu vrajeala umbla crede ca lumea a ramas proasta ca-n 1990 plecati dracului la pensie si va scrieti mizeriile si furaciunile.